Povestea celui mai celebru spion irakian, care a reuşit să infiltreze ISIS

Un ofiţer irakian care activa într-o unitate secretă a Agenţiei irakiene de informaţii şi care a reuşit să infiltreze straturile superioare ale grupării Statul Islamic a devenit aproape o legendă în ţara sa după ce a reuşit să prevină zeci de atacuri cu maşină-capcană şi atentate sinucigaşe şi a furnizat informaţii vitale care au dus la uciderea unor lideri de la vârful ISIS în Irak. Paradoxal, deşi moartea sa a fost anunţată în august 2017, iar şefii armatei şi fosta sa unitate i-au adus omagii publice pentru eroismul său, notorietatea sa a căpătat amploare naţională doar luna trecută, după ce New York Times i-a relatat pe larg povestea şi a inclus un amănunt profund revoltător: familia sa se luptă de aproape un an să obţină beneficiile de urmaşi cuvenite în urma decesului căpitanului Harith al-Sudani. Imediat după publicarea articolului, prim-ministrul Haider al-Abadi şi-a trimis un asistent la locuinţa familiei Sudani pentru a-şi oferi ajutorul, iar media din Irak a preluat povestea spionului şi a întors-o pe toate feţele.

În timp ce rula cu viteză pe o autostradă udă de ploaie din Bagdad spre un cartier cu pieţe în aer liber aglomerate, şoferul camionetei albe Kia transpira abundent, iar pulsul îi creştea la fiecare zdruncinătură sau viraj. În maşină se aflau în jur de 550 kg de explozibil militar pe care Statul Islamic intenţiona să-l folosească într-un atac asupra oamenilor care mergeau să-şi facă cumpărăturile de Anul Nou în capitala irakiană.
Un şofer neglijent de pe drumurile irakiene renumite pentru haosul din trafic l-ar putea tampona, declanşând bomba accidental. De asemenea, o ciocnire la unul dintre frecventele puncte de control din Bagdad ar putea duce la un schimb de focuri, care ar putea aprinde o minge de foc ucigătoare. Exista însă şi un alt motiv pentru care se temea. Şoferul, căpitanul Harith al-Sudani, era spion. În ultimele 16 luni, el fusese o cârtiţă, dându-se drept militant jihadist în Statul Islamic, în timp ce transmitea informaţii critice unei unităţi secrete a Agenţiei de informaţii irakiene.
Bilanţul lui este unul senzaţional: a dejucat 30 de atacuri cu maşină-capcană plănuite de jihadişti şi 18 atentate cu bombă ale unor atacatori kamikaze, potrivit lui Abu Ali al-Basri, directorul agenţiei. De asemenea, căpitanul Sudani a asigurat agenţiei o "linie directă" cu unii dintre comandanţii de rang înalt ai Statului Islamic de la Mosul.

Soţia căpitanului Harith al-Sudani, Raghad Chaloob, în centru, şi cei trei copii ai lor, Riyam, Rawan şi Muamal, la locuinţa lor din Bagdad - Ivor Prickett (New York Times)

Un fost specialist în computere în vârstă de 36 de ani, Sudani a fost, susţin oficialii agenţiei, poate cel mai mare spion al Irakului, unul dintre puţinii din lume care au reuşit să infiltreze straturile superioare ale Statului Islamic.
Dar acum, în ultima zi a anului 2016, pe măsură ce se deplasa pe autostrada cu patru benzi care străbate oraşul spre ţinta sa desemnată, pieţele din Bagdad al Jdeidah, el avea o suspiciune deranjantă că acoperirea sa fusese compromisă. Fiecare zi petrecută sub acoperire în Statul Islamic era încă una în care îşi risca viaţa. În acea zi fusese prins cu minciuna, pentru a doua oară în termen de câteva luni. Iar dacă jumătate de tonă de explozibil C-4 nu-l omora, era posibil să o facă Statul Islamic.
Înainte de a pleca în această misiune, penultima, el i-a trimis tatălui său un mesaj. "Roagă-te pentru mine", i-a scris el.

Interceptarea duşmanului

Unitatea de informaţii pentru combaterea terorismului din Irak, celula de informaţii "Şoimii", ar putea fi cea mai importantă organizaţie de pe linia frontului războiului împotriva terorismului despre care nu a auzit aproape nimeni.
Acest articol publicat pe 12 august de New York Times este bazat pe interviuri cu directorul Agenţiei de informaţii irakiene, membri ai unităţii căpitanului Sudani şi căpitanul ei, prieteni ai bărbatului şi familia lui, precum şi pe o trecere în revistă a transcrierilor şi a înregistrărilor video de la operaţiuni, dar şi a mesajelor text către şi de la căpitanul Sudani.
Puţin cunoscută în afara nivelurilor cele mai înalte ale agenţiilor de informaţii irakiane şi aliate, "Şoimii" a reuşit să infiltreze o mână de spioni în rândurile Statului Islamic. Informaţiile obţinute astfel au contribuit la alungarea extremiştilor din ultima lor fortăreaţă urbană anul trecut, iar acum ajută la vânarea liderilor grupului, precum Abu Bakr al-Baghdadi.

Sala de trofee de la sediul din Bagdad al unităţii de informaţii antiterorism cunoscută sub numele de Şoimii. În fotografii apar membrii Statului Islamic care au fost prinşi şi executaţi datorită activităţii agenţiei - Ivor Prickett (New York Times)

Recent, o operaţiune irakiano-americană bazată pe informaţii obţinute de irakieni a dus la arestarea a cinci membri de rang înalt ai Statului Islamic care se ascundeau în Turcia şi Siria. Oficiali irakieni susţin că Şoimii au dejucat sute de atacuri asupra Bagdadului, ceea ce a făcut ca acesta să fie mai în siguranţă decât a fost în ultimii 15 ani. La rândul lor, oficiali militari americani spun că agenţia este una dintre cele mai bune dintre cele de spionaj neoccidentale.
"S-a dovedit a fi o unitate extrem de valoroasă", a spus col. Sean J. Ryan, un purtător de cuvânt al coaliţiei conduse de americani din Bagdad. Şoimii, a spus el, au diminuat ameninţarea reprezentată de Statul Islamic, infiltrându-i celulele, omorându-i liderii şi teroriştii şi distrugându-i armele.
Abu Ali al-Basri, şeful Agenţiei de informaţii irakiene, atribuie meritele activităţii sub acoperire a grupului.
"O dronă poate să-ţi spună cine a intrat într-o clădire, dar nu-ţi poate spune ce se vorbeşte în camera în care s-au adunat oamenii. Noi putem, pentru că oamenii noştri sunt în acele camere", a afirmat el.

Tinereţe agitată

Nu mulţi oameni din viaţa lui Sudani au crezut că are curajul sau ambiţia de a fi spion. Nu a fost printre aceştia nici tatăl lui, Abid al-Sudani, un om cu o disciplină strictă care cerea supunere nelimitată de la fiul său cel mare şi l-a pus la muncă după şcoală în micul său magazin de printuri. La fel s-a întâmplat şi cu profesorii de la Universitatea din Bagdad, care l-au picat la examene. Sedus de libertăţile vieţii de student, el a ratat o oportunitate râvnită de mulţi, neglijându-şi studiile şi fiind interesat doar de aventurile amoroase.
Tatăl lui i-a dat în cele din urmă un ultimatum - să se îndrepte sau va fi dat afară din locuinţa familiei. "A fost un moment decisiv pentru el. A fost foarte dezamăgit că nu putea trăi aşa cum voia", a povestit fratele lui mai mic, Munther.
Harith al-Sudani a acceptat o căsătorie aranjată şi s-a întors la şcoală, studiind engleza şi apoi rusa. El şi-a luat o slujbă obişnuită, monitorizând sistemele de supraveghere pentru infrastructura irakiană de petrol.
În această perioadă, atacurile teroriste aproape zilnice zdruncinau Irakul. Până la urmă, ele au ajuns să-i ofere lui Sudani o oportunitate şi un scop în viaţă.

Tatăl căpitanului Sudani, Abid al-Sudani, în centru, alături de soţia lui, Laisa Hashim Shuaith, şi una dintre fiicele ofiţerului de informaţii - Ivor Prickett (New York Times)

În timp ce forţele irakiene şi americane se luptau să combată insurgenţa în Irakul de după Saddam Hussein, Abu Ali al-Basri, pe atunci director pentru informaţii clasificate în biroul prim-ministrului, a creat o unitate specială cu o misiune precisă: vizarea liderilor teroriştilor.
În 2006, el a recrutat 16 bărbaţi din unităţile de elită ale armatei irakiene şi din academiile de poliţie. El a numit noua unitate Al Suquor sau "Şoimii".
"I-am căutat aşa cum un bărbat îşi caută soţia. Eram gata să facem faţă oricărei provocări", a spus el.
Un alt frate al lui Sudani, Munaf, a fost unul dintre recruţii de la început. Într-o perioadă în care Harith era plictisit de locul său de muncă şi îşi petrecea cele mai multe seri jucând jocuri video sau prin cafenele, Munaf a venit acasă debordând de entuziasm.
Munaf i-a spus fratelui său să trimită şi el un CV, afirmând că aptitudinile sale informatice şi cunoaşterea limbilor străine l-ar face un recrut interesant. Harith a făcut acest lucru şi în 2013 i s-a oferit jobul de a monitoriza traficul online şi convorbirile telefonice ale suspecţilor de terorism. Schimbarea l-a transformat. "Era entuziasmat de viaţa lui pentru prima dată de multă vreme. Era fericit. Puteam să vedem toţi acest lucru", a spus fratele lui Munther.

Intrarea sub acoperire

În vara lui 2014, o nouă grupare insurgentă şi-a făcut intrarea pe scenă. Gruparea jihadistă Statul Islamic a cucerit mari teritorii din Irak şi Siria, proclamând formarea unui califat musulman. Şoimii şi-au asumat o nouă misiune: infiltrarea grupării cu agenţi sub acoperire.
Harith al-Sudani s-a oferit voluntar pentru o astfel de misiune. Comandantul său direct, generalul Saad al-Falih, a spus că el a fost împins să facă această alegere de fotografii cu copiii ucişi în atacuri ale Statului Islamic. "Nu putea să-i lase să facă asta. Era el însuşi tată", a spus gen. Falih.
Sudani a fost promovat la gradul de căpitan şi a început antrenamentul pentru a trece drept jihadist. Când era tânăr, familia lui Sudani a trăit la Ramadi, în inima Irakului sunit. Minoritatea sunită a condus Irakul în timpul dictaturii lui Saddam Hussein. După ce americanii l-au înlăturat pe Saddam în 2003, extremiştii au exploatat mânia suniţilor decăzuţi pentru a construi insurgenţa care mai târziu va deveni Statul Islamic.
Capacitatea căpitanului Sudani de a vorbi cu accentul specific de la Ramadi urma să sporească credibilitatea sa în cadrul grupării. Dar ca şiit, el nu era familiarizat cu ritualurile şi rugăciunile sunite. Aşa că a început să studieze cu atenţie Coranul, memorând versetele favorite ale jihadiştilor şi învăţând cânturile folosite pentru rugăciune sau pentru uciderea necredincioşilor.

Căpitanul Sudani, în timpul unei perioade de pregătire în Liban, într-o fotografie furnizată de familie - New York Times

Va fi cunoscut sub numele de Abu Suhaib, un şomer dintr-un cartier predominant sunit din Bagdad. Misiunea sa era infiltrarea unei ascunzători a Statului Islamic din Tarmiya, un oraş din apropierea intersecţiei a două autostrăzi cunoscut pentru faptul că de aici veneau numeroşi atacatori kamikaze care se îndreptau spre capitală.
Într-o noapte de septembrie înainte ca misiunea sa să înceapă, Harith a purtat o discuţie cu fratele său Munaf pentru a-l încuraja. "Era primul dintre noi care se oferea voluntar pentru o astfel de misiune. Lucrul pe care îl făcea era cu adevărat riscant", a spus Munaf.
În dimineaţa următoare, căpitanul Sudani a intrat în moscheea din Tarmiya pe care celula locală a Statului Islamic o folosea pentru întâlniri. El a rămas înăuntru toată ziua, mai mult decât plănuiseră el sau superiorii lui.
Munaf, care făcea parte din echipa de supraveghere care îl monitoriza pe fratele lui, era sigur că ceva teribil se întâmplase. În preajma apusului, el a recunoscut silueta fratelui său care se îndrepta spre locul de unde urma să fie recuperat. Căpitanul Sudani a spus că misiunea fusese un succes - celula îl primise cu braţele deschise pe Abu Suhaib, care urma să plece la Tarmiya pentru a trăi împreună cu ei.

Curierul de bombe

Primele sale zile alături de Statul Islamic a fost plină de instrucţiuni privind religia şi explozibilii. Câteva săptămâni mai târziu, un responsabil al Statului Islamic din Mosul a telefonat. El l-a desemnat pe căpitanul Sudani drept o verigă-cheie a lanţului logistic pentru atacurile sinucigaşe din Bagdad. Încredinţaţi că noul lor recrut era născut în Bagdad, gruparea îl considera vital pentru a-i trece pe atentatorii cu bombă de punctele de control de la periferia oraşului şi din interiorul capitalei.
Săptămânal, cei din Mosul îi ordonau căpitanului Sudani să se întâlnească cu atentatori sinucigaşi care veneau la Tarmiya din teritoriul deţinut de Statul Islamic sau să conducă o maşină-capcană plină cu explozibili. De fiecare dată, el îi anunţa pe Şoimi. Misiunea lor era de a-l intercepta pe el şi livrările sale mortale înainte de ajunge la Bagdad.
O maşină îl urmărea pe căpitanul Sudani în timp ce conducea propriul vehicul, folosind un echipament de bruiaj pentru a bloca semnalul către detonatorul bombei, care de obicei este activat de la distanţă de pe un telefon mobil. Comunicând prin telefon sau prin semnale de mână, colegii lui îl dirijau spre un loc unde puteau dezamorsa bomba. Dacă transporta un atacator kamikaze, ei îl atrăgeau afară din maşină pentru a putea fi arestat sau ucis. Apoi Şoimii înscenau explozii şi emiteau comunicate de presă false, uneori anunţând un bilanţ important de victime, în cadrul eforturilor de a menţine acoperirea căpitanului Sudani.

Armata irakiană execută o operaţiune împotriva Statului Islamic la Tarmiya, unde căpitanul Sudani a infiltrat o celulă a ISIS - Getty Images (New York Times)

Presiunea muncii sub acoperire a început să-i afecteze sănătatea. El s-a plâns de dureri în piept, despre care a crezut că erau atacuri de anxietate.
"Imaginaţi-vă că sunteţi şoferul unui camion în care se află 300 kg de explozibil. Vă gândiţi că puteţi muri în orice moment. El a făcut asta iar şi iar", a spus Munaf.
Absenţele sale lungi, neexplicate, de acasă, au provocat tensiuni în cadrul familiei. Numai tatăl lui şi Munther ştiau despre viaţa lui secretă. Soţia lui, Raghad Chaloob, a crezut că o neglijează pe ea şi pe cei trei copii ai lor.
"Regret că nu mi-a spus", a spus ea mai târziu. "Cred că ştia că aş fi fost îngrijorată dacă aş fi ştiut adevărul. Nimeni nu vrea ca copiii lui să crească fără tată", a adăugat ea.

Suspiciuni şi minciuni

Cu cât căpitanul Sudani lucra mai mult sub acoperire, cu atât mai mare era riscul de a fi descoperit. Cu toate acestea, el a decis să continue. Generalul Falih a afirmat că cpt. Sudani i-a spus că în sfârşit găsise un scop în viaţă.
"A fost o perioadă de aur pentru noi. A fost o perioadă de aur pentru el", a mai spus gen. Falih.
Operaţiunile Şoimilor au fost cruciale în creşterea şanselor de succes ale coaliţiei conduse de americani în lupta împotriva Statului Islamic. Informaţiile furnizate de el au dus la uciderea a şapte comandanţi de la vârful ISIS şi la ghidarea a zeci de lovituri aeriene ale coaliţiei, potrivit lui Hisham al-Hashimi, un analist independent pe probleme de securitate irakian. Pe la jumătatea lui 2016, optimismul era tot mai mare că gruparea poate fi învinsă.
Cei care îl coordonau pe căpitanul Sudani de la Mosul îi crescuseră numărul de misiuni, cerându-i de pildă să caute prin cartierele şi cafenelele din Bagdad ţinte pentru posibile atacuri. Într-una dintre aceste misiuni, el a încercat să facă o scurtă vizită acasă, unde ajungea rar.
Când era acasă, comandantul său direct din Statul Islamic l-a sunat, întrebându-l unde era. Căpitanul Sudani i-a spus că se afla în cartierul în care ar fi trebuit să fie. Comandantul i-a răspuns că minţea, pentru că coordonatele GPS ale telefonului său spuneau altceva. Acesta este posibil să fi fost primul semnal de alarmă în ceea ce-l privea.

Munther al-Sudani, fratele cel mic al căpitanului Sudani, şi-a tatuat pe piept chipul fratelui său - Ivor Prickett (New York Times)

Munaf i-a spus fratelui său că era timpul să pună capăt misiunii, dar căpitanul Sudani a refuzat. Până în decembrie însă, el intrase în mod cert în vizorul Statului Islamic.
Gruparea se afla într-un punct de cotitură din punct de vedere militar, pierzând teren în Siria şi făcând mari eforturi să păstreze oraşul Mosul. Răspunsul ISIS a fost de a comite atacuri teroriste mai multe şi mai mari, încercând să-şi afirme zgomotos importanţa inspirând haos în toată lumea. Pe 19 decembrie a avut loc un atentat cu un autovehicul greu într-un târg de Crăciun din Berlin, soldat cu moartea a 12 persoane şi cu rănirea câtorva zeci.
Pe 31 decembrie, comandantul său de la Mosul i-a spus căpitanului Sudani că fusese ales să ia parte la un atac spectaculos de Anul Nou, o serie de atentate cu bombă coordonate în mai multe oraşe din întreaga lume. Căpitanul Sudani s-a urcat în camioneta albă Kia în cartierul Al Khadra din Bagdad. Ca de obicei, el le-a telefonat Şoimilor pentru a discuta unde urmau să-l intercepteze.

Acoperirea se prăbuşeşte

Planul a început să se destrame imediat ce a ieşit de pe principala autostradă care străbate oraşul spre una dintre casele conspirative ale Şoimilor. Telefonul i-a sunat şi coordonatorul său de la Mosul i-a cerut locaţia în care se afla. Căpitanul Sudani a răspuns că se află în drum spre ţinta sa. Din nou, coordonatorul său i-a spus că minte. Harith a încercat să inventeze repede o scuză şi a spus că probabil a luat-o pe o stradă greşită. Speriat, el i-a sunat pe Şoimi şi le-a spus că trebuie să se întâlnească cu ei mult mai aproape de locul atacului plănuit.
El a întors din nou maşina pe drumul spre pieţele din Bagdad al Jdeidah. Munaf, care făcea parte din echipa de urmărire, a folosit semnale de mână pentru a-l ghida pe fratele său spre un nou loc de întâlnire. Opt agenţi au dezamorsat bomba. Ei au înlăturat detonatorul electronic, 26 de saci de plastic cu explozibil C4, nitratul de amoniu şi rulmenţii cu bile de pe şasiul şi din portierele maşinii.
În câteva minute, căpitanul Sudani s-a întors pe drumul spre piaţă şi şi-a parcat camioneta în locul desemnat. Cu puţin timp înainte de Anul Nou, media arabe, citând oficiali irakieni din forţele de securitate, au relatat că o camionetă albă a explodat în faţa cinematografului Al Bayda din Bagdad al Jdeidah, fără a provoca victime. Misiunea căpitanului Sudani fusese un succes. Ceea ce nu ştia el era că Statul Islamic instalase două microfoane în camionetă, care le-a permis extremiştilor să asculte întreaga sa conversaţie cu Şoimii. "Simţea că era suspectat. Numai că nu ne-am dat seama cât de mari erau aceste suspiciuni", a spus mai târziu generalul Falih.

Ultima misiune

La începutul lui ianuarie 2017, Statul Islamic l-a sunat pe căpitanul Sudani pentru o altă misiune, care avea să fie ultima. A fost trimis într-o nouă locaţie, o fermă din afara Tarmiya. Era prea izolată pentru a fi monitorizată şi nu exista o cale de scăpare accesibilă.
Munaf i-a spus să nu rişte, afirmând că schimbarea procedurii era suspectă. Căpitanul Sudani a decis totuşi să se ducă. "Gândindu-mă la ce s-a întâmplat atunci, nu pot să cred că a avut încredere în ei. Cred că a fost orbit de nevoia de a ne face mândri", a spus Munaf.
În dimineaţa zilei de 17 ianuarie, el a intrat în ferma din afara Tarmiya. La puţin timp după apus, Şoimii l-au alertat pe generalul Falih că ceva este în neregulă.
Munaf l-a sunat pe tatăl lor de obicei foarte rezervat în comportament, care pur şi simplu a cedat. "Nu-mi amintesc să mai fi plâns vreodată. Îmi cerea cu insistenţă să-i salvez fiul, dar nu puteam face nimic", a povestit el.

Trupe irakiene de frontieră patrulează în acest an la graniţa siriană din apropiere de Qaim, unde căpitanul Sudani este posibil să-şi petrecut ultimele zile - Ivor Prickett (New York Times)

Întrucât Tarmiya era un bastion al Statului Islamic, a durat trei zile pentru ca forţele de securitate irakiene să planifice şi să execute o operaţiune de salvare. Un contingent mixt de militari şi poliţişti a descins la fermă, iar în timpul operaţiunii un membru al forţelor de securitate irakiene a fost ucis.
După ce imobilul a fost ocupat, ei şi-au dat seama că ofiţerul sub acoperire nu se afla acolo.
Timp de şase luni, Şoimii au adunat probe. Ei au descoperit microfoanele din camioneta Kia. Unii informatori au spus că jihadiştii l-au transportat pe căpitanul Sudani la Qaim, un oraş irakian controlat de Statul Islamic în care forţele guvernamentale nu puteau ajunge.
În august, Statul Islamic a dat publicităţii un videoclip de propagandă în care militanţii executau prizonieri legaţi la ochi. Şoimii sunt siguri că cpt. Sudani a fost unul dintre ei. "Am crescut cu el, am dormit în aceeaşi cameră. Nu trebuie să-i văd faţa pentru a-l recunoaşte pe fratele meu", a spus Munaf.

"O rană în inimă"

În moarte, căpitanul Sudani a ajuns la un nivel de celebritate neobişnuit în lumea de umbre a spionilor. Comandamentul operaţiunilor militare din Irak a publicat un comunicat despre sacrificiul său pentru ţară, iar Şoimii au dedicat o odă curajului său.
Pe drumul neasfaltat din faţa casei tatălui său, o pereche de postere gigantice care îl elogiază pe fiul său erou acoperă zidul proprietăţii. De asemenea, un portret al lui Harith este tatuat pe pieptul fratelui său Munther.
Familia Sudani încă se luptă însă să obţină ceea ce ei consideră a fi respectul cuvenit. Pentru că nu au un cadavru, aceasta nu a putut obţine un certificat de deces, obligatoriu pentru primirea beneficiilor datorate familiilor militarilor căzuţi.
"Am o rană în inimă", a spus tatăl său, Abid Al-Sudani. "A trăit şi a murit pentru ţara lui. Naţiunea ar trebui să-l preţuiască la fel ca mine", a adăugat el.

Pe gardul locuinţei familiei Sudani tronează postere imense cu Harith pe care sunt tipărite poeme care îi deplâng moartea scrise de tatăl său - Ivor Prickett (New York Times)

După apariţia articolului din New York Times despre bărbatul numit de colegi "cel mai de succes spion al ţării", povestea a fost preluată de media irakiene, iar eroismul său a ajuns subiect de discuţie peste tot în ţară.
În contextul atenţiei acordate de media cazului, un asistent al prim-ministrului Haider al-Abadi a sunat într-o seară la uşa casei familiei din cartierul Sadr City din estul Bagdadului şi s-a oferit să intervină în ajutorul lor. În cadrul unei vizite de o oră, oficialul irakian s-a informat despre cazul căpitanului Sudani şi apoi i-a sunat pe judecătorii de la tribunalul administrativ aferent pentru a elibera certificatul de deces.
Pentru Şoimi, succesele căpitanului Sudani au însemnat bugete mai mari pentru unitate, o mai mare apreciere în rândul aliaţilor şi pregătire mai bună pentru membrii săi. Americanii şi ruşii îi ajută acum pe Şoimi să infiltreze Statul Islamic, au declarat oficiali irakieni din domeniul informaţiilor.
Oraşul Qaim a fost cucerit de irakieni în noiembrie anul trecut. Şoimii au trimis o echipă pentru a încerca să descopere cadavrul căpitanului Sudani. Nu au reuşit însă să-l găsească.