Orania, mica enclavă albă din Africa de Sud, va lansa propria variantă de bitcoin

 

Le Point - AFP

De peste două decenii, mica enclavă albă Orania sfidează autorităţile din Africa de Sud. După ce şi-au adoptat propria monedă, cei 1.400 de locuitori vor acum să introducă şi propria lor variantă de bitcoin. Născut în timpul anilor tumultuoşi de la finalul apartheidului, oraşul Orania este format în proporţie de 97% din albi.

Inventată în 2009 de mai mulţi informaticieni care se ascund sub pseudonimul Satoshi Nakamoto, bitcoin este prima monedă digitală descentralizată criptată şi se tranzacţionează pe internet cu miliardele de dolari, potrivit experţilor.

"e-ora" ar putea deveni ''realitate" de luna viitoare

Dacă totul merge bine, Orania ar trebui să se alăture la jumătatea lunii august utilizatorilor de monedă virtuală, cu "e-ora", versiunea electronică a monedei utilizate în oraş scrie France Presse într-un articol de pe 16 iulie, preluat de Le Point.
"Ideea noastră este de a realiza o versiune electronică a monedei fizice ora, care există deja, şi de a o substitui", explică Dawie Roodt, economist şef la Efficient Group.     Mandatat de oraş să reducă costul utilizării monedei sale de hârtie, cabinetul de consiliere financiară a ajuns la concluzia că aceasta ar trebui pur şi simplu digitalizată. "Dacă reuşiţi să reduceţi costul tranzacţiilor, puteţi atunci să stimulaţi activitatea economică într-un mod substanţial", susţine Roodt.
În cel mai bun caz, Orania ar urma să aibă o monedă electronică la jumătate lui august, iar în cel mai rău - în termen de câteva luni.

O iniţiativă pe placul populaţiei

Chiar înainte de fi pusă în circulaţie, "e-ora" are adepţi în rândul populaţiei. "Sunt tânăr, obişnuiesc să-mi fac cele mai multe operaţiuni bancare online şi cunosc avantajele. Atunci, dacă pot merge mai departe pe această cale şi să fac economie, este mai mult decât binevenit", spune James Kemp, de 35 de ani, unul dintre membrii Mişcării Orania care a fondat oraşul.
În prezent, locuitorii din Orania pot schimba ranzi sud-africani pentru bancnote "ora" la o un curs de schimb de unul la unu la echivalentul "băncii centrale" din oraş. "Bancnotele" arată ca nişte cupoane sau bonuri ştanţate pe faţă cu emblema oraşului şi o dată de expirare, iar pe verso cu un spaţiu publicitar rezervat firmelor locale. Aceste aşa-zise bancnote sunt adesea cumpărate ca suveniruri de vizitatori.



Cum a apărut Orania?

Mişcarea Orania a fost lansată în anii 1990 după căderea regimului rasist de apartheid, cu obiectivul declarat de a proteja cultura şi limba aşa-numiţilor "afrikaners" albi de majoritatea sud-africană de culoare. Oraşul a fost înfiinţat la începutul anilor 1990 în deşertul Karoo, pe o suprafaţă de 8.000 de hectare. Orania are propria sa autoritate şi un drapel, iar noii locuitori sunt cooptaţi după un interviu amănunţit cu autorităţile. Majoritatea populaţiei activează în agricultură sau în comerţ.
În pofida faptului că populaţia este formată aproape în exclusivitate din albi, Orania, care susţine că nu este rasistă, nu contravine constituţiei sud-africane, care garantează dreptul la autodeterminare, notează Le Point.

În spatele oraşului, un proiect: un "Volkstaat"

Revista Jeune Afrique scrie într-un articol din decembrie 2015 că în peisajul arid, lunar, din deşertul Karoo, Orania pare un miraj: o oază de arbori printre care zboară păsările, vaste câmpuri de cereale şi case cu peluze verzi.
"Welkom in Orania" proclamă un panou la intrarea în oraş, scrie Jeune Afrique. Netradus în engleză, acest mesaj de bun venit este, în mod evident, adresat celor care vorbesc afrikaans, limba derivată din olandeză a primilor colonişti veniţi din Europa. Enclava, creată în ţara în care Nelson Mandela a luptat pentru eliminarea apartheidului, a devenit un simbol al persistenţei rasismului alb. Iar liderului comunităţii, Carel Boshoff IV, are chiar pedigree-ul necesar pentru acest lucru: este nepotul lui Hendrik Verwoerd, fost prim-ministru (1958-1966) şi unul dintre arhitecţii apartheidului.
Absolvent al universităţii din Pretoria, el afirmă că locuitorii nu sunt selecţionaţi în baza unor criterii rasiale, ci culturale. "Nu facem teste ADN. Nu oprimăm pe nimeni. Vrem doar să creem un spaţiu în care cultura noastră e majoritară şi poate prospera", a declarat el pentru Jeune Afrique.
Micul burg a fost conceput ca un embrion al unui proiect mai mare: crearea unui Volkstaat, un "stat al poporului" independent care să se întindă din deşertul Karoo şi până la Atlantic.

Locuitorii din Orania se mândresc cu solidaritatea lor

Viaţa în mica comunitate Orania este paşnică, dacă nu chiar plictisitoare, scrie Jeune Afrique. Postul de radio local difuzează aceleaşi cântece tradiţionale afrikaners, iar copii studiază, în afrikaans, într-una dintre cele două şcoli din oraş. Duminică, toţi oamenii din comunitate se întâlnesc la biserică. Privat de mâna de lucru neagră, burgul trăieşte dintr-o agricultură ultramecanizată şi informatizată, iar nucile sale Pecan sunt exportate în întreaga lume. Nivelul de viaţă este superior mediei sud-africane, dar mai scăzut decât media celui al albilor din ţară.
Însă nu reuşita economică este cea mai importantă în Orania, ci sentimentul comunităţii. "Aici, ştiţi, oamenii se interesează cu adevărat de viaţa celorlalţi", spune un locuitor. Atât la bine, cât şi la rău, întrucât cei care nu respectă regulile (lupta împotriva alcoolismului şi interdicţia drogurilor) riscă să fie alungaţi.
Foarte afabili, localnicii îi salută pe toţi vizitatorii. Să-i intervievezi este însă cu totul altceva, observă reporterii Jeune Afrique. Pentru asta trebuie contactat James Kemp, un blond mare şi jovial care se ocupă de "marketingul" Oraniei. El filtrează solicitările de interviu şi îi orientează pe aceştia spre persoanele potrivite.
Retha şi Ludwig sunt doi dintre locuitorii din Orania care fac figură de cetăţeni model. Părinţi a doi copii, ei au venit să construiască o casă ecologică în Orania în 2009. Motivaţia lor principală: siguranţa. De altfel, teama de infracţionalitate i-a făcut să plece în exil în Olanda, cu un deceniu mai devreme. "Dar rădăcinile noastre sunt aici", explică Retha. "Ceva ne împiedica să ne integrăm pe deplin", adaugă ea. Ludwig se declară atât de dreapta, cât şi de stânga, dar asta nu l-a împiedicat să se stabilească în această comunitate cu o reputaţie sulfuroasă. "Această imagine ne face mult rău. Atrage genul greşit de persoane", spune el.

Jeune Afrique - AFP

Nostalgici ai apartheidului?

Iar în Orania par să existe numeroşi nostalgici ai timpului când albii deţineau puterea. La alegerile generale din 2014, partidul Vryheidsfront Plus, susţinător al autodeterminării afrikaner, a obţinut peste trei sferturi din sufragii, faţă de mai puţin la 1% la nivel naţional. Boshoff se vrea, totuşi, un critic al apartheidului. "Principiul dominaţiei unei minorităţi asupra majorităţii nu poate fi apărat. De altfel, noi nu exploatăm aici lucrători negri plătiţi prost, spre deosebire de liberalii albi din oraşele care ne critică", afirmă el.
Însă relaţia între Orania şi vechiul regim nu este câtuşi de puţin ambiguă. Hendrik Verwoerd este chiar cel care a imaginat amenajarea acestei părţi a ţării "pentru dezvoltarea albilor" şi cel care a început lucrările de construire a unui baraj pe fluviul Orange, fără de care Orania nu ar fi fost un proiect viabil. Nu este o întâmplare nici faptul că văduva sa, Betsie, a ales să-şi trăiască aici ultima parte a vieţii şi să fie înmormântată în Orania. În plus, pe o colină care domină oraşul, se află busturile a numeroşi lideri din perioada apartheidului - Hendrik Verwoerd, D.F. Malan (prim-ministru al Africii de Sud între 1948 şi 1954) sau John Vorster (prim-ministru în perioada 1966-1978 şi preşedinte al ţării în 1978-79).

Jeune Afrique - AFP

O enclavă acceptată de noua putere

În pofida faptului că obiectivul final al Oraniei ameninţă deschis integritatea teritorială a Africii de Sud, Congresul Naţional African (ANC, la putere) n-a încercat niciodată să desfiinţeze localitatea. Nelson Mandela şi actualul şef al statului, Jacob Zuma, au vizitat amândoi enclava. Chiar şi Julius Malema, care militează pentru confiscarea pământurilor marilor exploatatori albi, s-a deplasat în Orania pentru a provoca. Boshoff pretinde însă că nu este surprins de revendicările liderului Combatanţilor pentru libertate economică. "Este urmarea logică. Dacă nu s-a întâmpla asta, atunci victoria ANC ar fi lipsită de orice efecte concrete. Dar noi ne-am cumpărat pământurile şi vom pleda ca ele să nu fie confiscate", spune el.
Asta pare să demonstreze că fondatorii Oraniei nu au crezut niciodată în coexistenţa paşnică. Cumpărarea terenurilor a început în 1990, anul în care a început destructurarea apartheidului. La peste 25 de ani mai târziu, materialele promoţionale ale oraşului proclamă că Orania este garanţia "unui viitor sigur pentru afrikaners". Cu toate acestea, numărul locuitorilor nu a ajuns nici măcar la 2.000, fiind departe de cifrele visate la începutul proiectului, de zeci de mii de persoane. "Indiferent care ar fi eforturile şi succesul nostru, aceste estimări iniţiale vor da mereu impresia că am eşuat", îşi exprimă regretul Boshoff.
Au existat două fenomene care nu au fost prevăzute, explică el. "Intrarea Africii de Sud în mondializare, care a permis multor afrikaners să se expatrieze, şi dulceaţa neaşteptată a tranziţiei democratice", afirmă Boshoff. Practic, ceea ce demonstrează eşecul demografic al Oraniei este că, în mod paradoxal, majoritatea albilor au păstrat o viaţă de invidiat în restul Africii de Sud, mai scrie Jeune Afrique.