Ce a rămas în urma lui Pablo Escobar la 25 de ani după moartea lui

În timp ce locuitorii din cartierul Pablo Escobar nu au decât cuvinte bune pentru binefăcătorul lor, primăria din oraşul columbian Medellin se pregăteşte să distrugă imobilul odată luxos, acum decrepit, în care trăia trăia traficantul de droguri cel mai temut din lume. La 25 de ani după moartea baronului cocainei, reşedinţa Monaco - care a rezistat în 1988 unui atentat cu maşină-capcană al cartelului Cali, o bandă rivală - este sortită dispariţiei.


Simbol al opulenţei şi al puterii mafiei columbiene, acest buncăr abandonat de opt etaje, casă a familiei lui "capo", nu va mai fi în februarie decât ruine. Spectacolul distrugerii sale va fi unul public, scrie France Presse duminică, 2 decembrie, într-un articol preluat de levif.be.
"Monaco a devenit un loc al apologiei criminalităţii, a terorismului (...) Mai mult decât despre demolarea unui edificiu, este vorba despre distrugerea unei structuri mentale", a declarat pentru AFP Manuel Villa, secretar al municipalităţii.

Reşedinţa Monaco din Medellin în care trăia Pablo Escobar, fotografiată pe 29 noiembrie 2018 - AFP (Boursorama)

În fiecare zi, sunt grupuri care vizitează acest mic fort construit de şeful cartelului Medellin în cartierul rezidenţial El Poblado. În timpul acestor tururi, turiştii străini şi columbieni descoperă un loc extravagant, care va lăsa locul unui parc dedicat miilor de victime ale terorismului asociat traficului de droguri în anii 1980 şi 1990.
Pe 2 decembrie 1993, media prezentau imagini cu Escobar, care tocmai împlinise 44 de ani, zăcând însângerat pe un acoperiş, în timp ce poliţiştii îi prezentau cadavrul ca pe un trofeu. Cadavrul fostului baron al drogurilor a fost înmormântat în ziua următoare. De atunci, în fiecare an ziua în care a murit Escobar arată o societate împărţită între repulsie şi admiraţie, durere şi recunoştinţă.

Supravieţuitorii
               
Angela Zuluaga nu şi-a cunoscut tatăl. Ea încă nu se născuse când, în octombrie 1986, asasini plătiţi au atacat maşina familiei. Ei l-au împuşcat mortal pe judecătorul Gustavo Zuluaga şi au rănit-o pe soţia sa.
Magistratul emisese un mandat de arestare pe numele lui Escobar şi a vărului său Gustavo Gaviria. Rezistând tentativelor de corupţie şi ameninţărilor, el afirmase că preferă "să moară decât să cedeze".
Pentru membrii familiei Zualuaga, demolarea imobilului Monaco înseamnă combaterea "culturii narco" şi a da cuvântul celor pe care ficţiunea dezvoltată în jurul lui Escobar i-a redus la tăcere.

Angela şi Carlos Zuluaga, copiii judecătorului Gustavo Zuluaga, ucis de Pablo Escobar - AFP (Boursorama)

"Să ai un loc al memoriei, înseamnă să dispui de un spaţiu în care să încerci să despăgubeşti simbolic victimele acestui flagel al narco-terorismului", explică Angela Zuluaga.
Între 1983 şi 1994, războiul drogurilor a provocat 46.612 de morţi violente, potrivit primăriei din Medellin, al doilea oraş din Columbia.
Cei care sunt de acord cu demolarea clădirii Monaco, pe ale căror ziduri se văd încă urmele gloanţelor, vor ca acestui număr să i se asocieze nume.
"Nu vrem ca copiii să viseze să fie Pablo Escobar când vor fi mari", a adăugat Manuel Villa, şef al proiectului de creare a parcului de 5.000 metri pătraţi care va înlocui imobilul.

Familia

Luz Maria Escobar a schimbat piatra funerară de la mormântul fratelui ei în cimitirul Jardines Montesacro. Ea a conceput un nou epitaf care a fost inscripţionat cu prilejul împlinirii unui sfert de secol de la moartea fratelui ei.
Ea are ochii în lacrimi când citeşte acest epitaf: "Dincolo de legenda pe care o simbolizezi astăzi, puţin ştiu esenţa adevărată a vieţii tale". O tânără turistă din Puerto Rico, emoţionată, îi cere să o îmbrăţişeze, notează AFP.

Luz Maria Escobar, sora lui Pablo Escobar, la mormântul fratelui său din cimitirul Montesacro din Medellin, pe 28 noiembrie 2018 - AFP (Boursorama)

În opinia lui Luz Maria, deşi fratele ei a comis multe greşeli, casa lui ar trebui să rămână. "Povestea lui Pablo nu se va prăbuşi distrugând Monaco", a spus ea.
Primăria precizează însă că reabilitarea imobilului ar costa 11 milioane de dolari, în timp ce distrugerea sa şi amenajarea parcului ar costa mai puţin de 2,5 milioane.

Pablo, "eroul"

Locuitorii cartierului Pablo Escobar sunt nostalgici. "Robin Hood-ul columbian" i-a scos din groapa de gunoi din Medellin în care supravieţuiau cu greu şi le-a oferit 443 de case, pe o colină a oraşului.

Maria Eugenia Castano ţine în mâini o fotografie a lui Pablo Escobar pe 28 noiembrie 2018, la Medellin - AFP (Boursorama)

"Pentru mine, există Dumnezeu şi apoi el. Îl văd ca pe un al doilea Dumnezeu", spune Maria Eugenia Castano, o mamă de 44 de ani, aprinzând o lumânare la un mic altar unde, între imagini cu copilul Iisus, tronează o fotografie cu baronul drogurilor.
Yamile Zapata are un butic care se cheamă "El Patron", care uneori este salon de frumuseţe, iar alteori magazin de suveniruri în memoria lui Escobar.
"Pablo este derutant. Dacă privim părţile lui bune, era foarte bun. Dacă căutăm răul, era foarte rău", spune această coafeză, prietenă a lui Juan Pablo Escobar, alias Sebastian Marroquin, fiul lui Pablo.

Maria Eugenia Castano aprinde o lumânare pe un mic altar în memoria lui Pablo Escobar, în locuinţa ei din Medellin - AFP (Boursorama)

Reşedinţa Monaco, cu toaletele sale placate cu marmură şi cu camera sa de refugiu, stă mărturie dorinţei lui Escobar de a avansa pe scara socială. Nu vor fi însă necesare decât trei-patru secunde pentru a reduce imobilul la ruine. "Va fi dureros (...), dar este singurul mod în care putem începe să ne vindecăm", spune Villa, care în câteva luni va fi cel care va da startul numărătorii inverse de dinainte de explozia controlată.

Genul "narco"

Potrivit unui alt articol al France Presse din levif.be, urmele lui Pablo Escobar pot fi percepute 25 de ani mai târziu şi nu doar în Columbia. Blestemat, acceptat cu ruşine dar şi venerat, acest "capo" vinovat de mii de morţi s-a transformat într-un fenomen care depăşeşte frontierele ţării sale.
El a lăsat urme în viaţa cotidiană, dar şi în artă sau în modul de petrecere a timpului liber. Şi deşi traficul de droguri persistă după moartea lui - Columbia rămâne primul producător mondial de cocaină iar SUA, cel mai important client - mai multe lucruri s-au schimbat pentru totdeauna după Pablo Escobar.

Cadavrul baronului columbian al drogurilor, pe acoperişul casei din Medellin unde a fost ucis, pe 2 decembrie 1993 - AFP (Boursorama)

În primul rând, au apărut serialele narco, "narco-politica", "narco-muzica" şi stilul "sicaresc" (format din "sicario" şi picaresc), poveşti despre asasini plătiţi cum obişnuia el să recruteze la Medellin.
În opinia lui Omar Rincon, expert al universităţii Los Andes, "o viaţă ca a lui este mai bună decât ceea ce cinema-ul, literatura şi televiziunea pot imagina".
Pictorul Fernando Botero l-a imortalizat pe pânză, scriitorul Gabriel Garcia Marquez în cartea "Jurnalul unei răpiri", iar platforma Netflix în celebrul serial "Narcos". Văduva, fiul, fratele şi chiar amanta sa cea mai celebră au scris despre viaţa lor împreună cu Pablo. La fel au făcut şi poliţiştii care l-au urmărit şi fosta sa mână dreaptă Popeye.
Orice columbian are ceva de spus despre Escobar. "El ne-a dat o identitate internaţională", a adăugat Omar Rincon. Formula "Da Vinci al crimei", cum l-a supranumit fostul vicepreşedinte Francisco Santos, sechestrat de cartelul Medellin, a marcat imaginarul.

Măsuri de securitate sporite

Controale la intrarea în centrele comerciale sau poliţişti înarmaţi ca militarii, sunt doar unele dintre măsurile de securitate instituite în timpul lui Escobar care au fost menţinute. Între lunile septembrie şi decembrie 1989, cartelul lui Escobar a detonat sute de maşini capcană.
Un avion, un hotel, un ziar sau o stradă... Baronul drogurilor în război cu statul putea lovi oriunde şi a provocat cel puţin 3.000 de morţi. Frica domina viaţa cotidiană.
"Companiile de securitate sunt dotate cu câini şi dispozitive electronice pentru a detecta explozibilii în maşini", a declarat pentru AFP colonelul în retragere Carlos Alfonso Velasquez, care a participat la lupta împotriva cartelurilor.
Dacă înainte de Escobar 90.000 de persoane lucrat în securitatea privată, acum numărul lor este de 250.000. Gărzile de corp fac parte din peisaj.

Stilul extravagant

Cu un mic avion aşteptând la intrarea în hacienda sa unde puteau fi văzute girafe şi hipopotami, cu maşinile şi armele sale customizate sau petrecerile sale nebune, Escobar încarna un model de "revanşă socială pentru săraci", cărora le-a dat "case, locuri de muncă, bani şi bijuterii", spune Omar Rincon.

În viaţa lui Escobar până şi închisoarea a fost de lux. Imagine din august 1992 cu dormitorul luxos în care a petrecut un an baronul drogurilor în "La Catedral", închisoarea pe care şi-a construit-o singur în apropiere de Medellin - AP (realclearlife.com)

Însă gusturile extravagante ale celui care, dintr-un mic gangster a devenit unul dintre oamenii cei mai bogaţi din lume, nu au contaminat numai mafia. Astăzi, să mergi cu un 4x4, cu un lănţişor de aur la gât şi cu o blondă alături care a suferit mai multe operaţii estetice reprezintă marca reuşitei, scrie France Presse.
"Aşa cum Columbia l-a avut pe Garcia Marquez, ea îl are şi pe Pablo Escobar şi trebuie să-l accepte şi pe el", spune Fabian Sanabria, antropolog la Universitatea Naţională.