Cum s-a ajuns să poţi fi arestat pentru o bere în ţara care a declarat război drogurilor

Peste 50.000 de oameni au fost arestaţi în Filipine pentru infracţiuni minore în nici două luni, într-o nouă campanie de arestări a poliţiei declanşată de preşedintele Rodrigo Duterte, care a căpătat deja o tristă notorietate în întreaga lume pentru războiul său sângeros împotriva drogurilor. Oamenii care beau în public, ies pe stradă la bustul gol sau pur şi simplu pierd vremea pe afară sunt ridicaţi şi duşi în celule supraaglomerate. În condiţiile în care sute de oameni au fost omorâţi în mahalalele sărace şi în timpul războiului împotriva drogurilor, localnicii de aici, obişnuiţi să petreacă multe ore din noapte pe străzi, au ajuns să se teamă pentru vieţile lor.


Când şase poliţişti în civil dar înarmaţi au pătruns pe aleile întortocheate unde locuieşte, Edwin Panis nu şi-a imaginat că oamenii legii veniseră pentru el. Panis, în vârstă de 45 de ani, bea bere împreună cu prietenii în apropierea casei sale de pe digul de deasupra Golfului Manila. Docher şi responsabil cu ordinea în cartier, el se potrivea cu greu profilului dependenţilor de droguri sau dealerilor pe care îi vizează poliţia din ţara sa de când preşedintele Rodrigo Duterte şi-a începutul mandatul, o campanie sângeroasă pe care el, ca mulţi filipinezi, a susţinut-o.

Poliţişti în patrulă la Tondo, mahalaua în care trăieşte Edwin Panis - Hannah Reyes Morales (The New York Times)

Însă în câteva clipe el şi prietenii lui au fost încătuşaţi şi arestaţi. Infracţiunea de care se făceau vinovaţi era consumul de alcool în public. "Războiul împotriva drogurilor a devenit un război împotriva beţivilor", a spus Edwin Panis cu amărăciune, după ce a fost eliberat dintr-o celulă supraaglomerată, relatează New York Times într-un articol de pe 21 iulie.

"Nu ai cum să nu te temi"

La doi ani de la începerea mandatului lui Duterte, după ce mii de oameni au fost ucişi de poliţie sau de justiţiari în cadrul luptei împotriva drogurilor, campania guvernului împotriva infracţionalităţii a căpătat o nouă turnură. Luna trecută, Duterte a autorizat poliţia naţională să înceapă să aresteze oameni pentru infracţiuni precum băutul pe străzi, urinatul în public sau ieşitul pe stradă la bustul gol - încălcări ale legii de care se ocupau în trecut responsabilii cu ordinea în cartiere precum Edwin Panis. De atunci, peste 50.000 de oameni au fost arestaţi pentru astfel de infracţiuni minore.
Campania nu s-a soldat cu vărsarea de sânge produsă în timpul războiului împotriva drogurilor, deşi cel puţin o persoană reţinută a murit în custodia poliţiei. Totuşi, în mahalalele din Manila în care au avut loc cele mai multe crime în timpul războiului împotriva drogurilor, mulţi se tem acum că cea mai mică infracţiune îi poate costa viaţa, scrie New York Times.
"Nu ai cum să nu te temi", a spus Amy Jane Pablo, de 37 de ani, care trăieşte lângă Edwin Panis în cartierul Tondo şi a fost de faţă când a fost arestat.

O celulă aglomerată din Tondo. Un bărbat ridicat în timpul noii campanii de arestări a murit în custodia poliţiei - Hannah Reyes Morales (The New York Times)

Într-un discurs susţinut la începutul lui iunie, după uciderea unei avocate însărcinate în zona Manila şi a unui preot împuşcat mortal în biserica unui oraş mic, preşedintele Duterte a spus că "pur şi simplu există prea multe crime" şi a promis "schimbări radicale în următoarele zile". Câteva zile mai târziu, el a spus că oamenii care pierd vremea pe străzi reprezintă "o problemă potenţială pentru public".
Măsurile de represiune au început imediat după aceea. Într-o săptămână, poliţia naţională a arestat 7.000 de oameni, printre care şi Edwin Panis, pentru vagabondaj, consum public de alcool şi alte presupuse încălcări ale regulilor din cartiere.

Celulele, pline de infractori de ocazie

Noua politică a lui Duterte prezintă similarităţi cu aşa numită abordare "broken windows" (a ferestrelor sparte - n.r.) adoptată în urmă cu o generaţie de anumite oraşe americane, potrivit căreia a combate vizibil infracţiunile minore va duce la o scădere a delictelor majore. Inspectorul Adonis Sugui, şeful anchetatorilor de la secţia de poliţie din Tondo, a apărat campania, afirmând că "cele mai multe infracţiuni încep cu băutul în locuri publice".
"Beau ceva, ţin oamenii trezi, se împuşcă între ei, provoacă probleme. Preşedintele Duterte are dreptate. Odată ce încep să bea, mintea lor funcţionează mai prost", a spus inspectorul Sugui.
Carlos Conde, un cercetător pentru Human Rights Watch în Manila, spune că această campanie înseamnă "extinderea războiului împotriva drogurilor la alte infracţiuni, folosind aceleaşi metode - forţa poliţienească brută".

Mulţi dintre locuitori din Tondo trăiesc mare parte a timpului pe străzi - Hannah Reyes Morales (The New York Times)

"Spun că am comis infracţiuni, chiar dacă nu am făcut asta", a spus Amy Jane Pablo, vecina lui Edwin Panis, din uşa casei ei, de cealaltă parte a unei alei înguste unde s-a produs arestarea. "Pur şi simplu îi ridică pe oameni de pe stradă", a adăugat ea.
După arestarea lui, Panis a fost plasat într-o celulă aflată în aer liber care era atât de aglomerată, încât şi-a petrecut noaptea în picioare, sprijinindu-se de alte câteva zeci de bărbaţi care fuseseră reţinuţi. A doua zi au fost transportaţi cu autobuzul la primărie pentru o audiere şi apoi eliberaţi, spunându-li-se să aştepte o citaţie pentru a se prezenta la tribunal. "Dacă nu le place ce faci, te arestează", a mai spus Edwin Panis.

Noua campanie de arestări, comparată cu legea marţială

Unii au comparat noua campanie de arestări cu legea marţială - un subiect sensibil în Filipine, unde oamenii încă şi amintesc de anii de dictatură militară din timpul dictatorului Ferdinand Marcos. Duterte, un admirator al lui Marcos, a impus legea marţială în sudul Filipinelor după o revoltă islamistă de anul trecut.
Noua campanie de arestări a lui Duterte nu este legea marţială, care ar implica suspendarea legii normale şi impunerea unui regim militar. Totuşi, Jose Manuel Diokno, decan al colegiului universitar de drept De La Salle din Manila, susţine că respectiva comparaţie este "foarte potrivită".
El a spus că, în timpul lui Ferdinand Marcos, legea marţială - care a durat din 1972 până în 1981 - a început cu impunerea unor "reguli ridicole". Bărbaţii cu părul lung erau tunşi cu forţa, iar oamenii care încălcau interdicţia de circulaţie erau pedepsiţi.
"S-a încheiat cu arestări, tortură, detenţie şi dispariţia a atât de mulţi tineri care erau declaraţi duşmani ai statului", a spus Diokno.

Poliţiştii îi interoghează pe bărbaţii arestaţi pentru infracţiuni minore - Hannah Reyes Morales (The New York Times)

Recent, într-o vineri noapte în cartierul Don Bosco, din zona Tondo, opt poliţişti pe motociclete au pătruns în mahalaua foarte aglomerată. Oamenii de aici trăiesc la fel de mult pe străzi cât în locuinţele lor aglomerate, de multe ori improvizate, iar atunci când a avut loc descinderea ei se aflau afară, jucând bingo, cântând karaoke sau gătind. Poliţiştii le-au spus copiilor să plece acasă, apoi i-au urmărit pe bărbaţii care se adunaseră în jurul unor sticle de bere sau de gin. Într-o jumătate de oră, ei au ridicat doi bărbaţi care umblau la bustul gol şi alţi patru pentru că beau pe treptele caselor lor. "Pur şi simplu mă răcoresc, domnule", a spus unul dintre bărbaţii ridicaţi pentru că ieşise în stradă fără tricou, dar poliţistul i-a cerut să se urce pe motocicletă pentru a fi transportat la secţie.

"Zile întunecate"

A existat o puternică opoziţie publică faţă de această campanie de arestări, alimentată în parte de ceea ce au părut a fi mai multe arestări scandaloase. O înregistrare video filmată de camere cu circuit închis în timp ce un bărbat care a ieşit pentru scurt timp din casă fără cămaşă a fost arestat de poliţie a devenit viral.
Apoi, moartea în custodie a unui alt bărbat prins la bustul gol - infracţiunea reţinută de oamenii legii a fost "provocarea de scandal" - a dus la apeluri privind declanşarea unei anchete a senatului. Iniţial poliţia a afirmat că bărbatul, Genesis Argoncillo, de 25 de ani, care a fost arestat chiar în faţa locuinţei sale, s-a sufocat pentru că celula în care se afla era supraaglomerată.
O fotografie a cadavrului a arătat însă vânătăi severe, iar o autopsie a confirmat că el a murit unei traume produse de lovituri violente. Deţinuţii au spus mai târziu că Argoncillo a fost bătut de alţi bărbaţi reţinuţi şi că a zăcut pe jos timp de mai multe ore înainte de a fi transportat la spital. Doi dintre deţinuţi au fost acuzaţi de uciderea sa.
Şeful poliţiei naţionale din Filipine, directorul general Oscar Albayalde, i-a concediat pe unii dintre responsabilii care au implicaţi în incidentele intens mediatizate, dar a spus că campania de arestări va continua.

Unii locuitori din Tondo au comparat noua campanie de arestări cu instituirea legii marţiale - Hannah Reyes Morales (The New York Times)

După ce au început criticile, preşedintele Duterte a afirmat că arestarea celor care pierd vremea pe străzi a fost "ceva prostesc" şi a precizat că nu a cerut poliţiei să facă aşa ceva. De fapt, a spus şeful statului, el le-a cerut poliţiei doar să-i disperseze atunci când se adună în grupuri.
Profesorul de drept Jose Manuel Diokno a caracterizat faptul că Duterte a dat înapoi drept un exemplu pentru tacticile sale de a semăna confuzie.
"Pur şi simplu arată adevărul gol-goluţ despre genul de putere pe care o exercită. Nu este o putere bazată pe lege, ci o putere bazată pe frică şi violenţă", a spus Diokno, avertizând că vor urma "zile întunecate".
"Cred că ne putem aştepta la mai multă represiune, mai multă confuzie, mai multe declaraţii contradictorii de la preşedinte. Până în punctul în care propriii săi oameni nu vor fi siguri ce ar trebui să facă", a mai spus el.