"Aici este cimitirul ISIS". Mosul, oraşul în care cadavrele sunt ridicate de gunoieri

Cum este posibilă o asemenea grozăvie? Se pare că pur şi simplu oraşul Mosul e prea distrus şi că cadavrele sunt prea multe, iar preocuparea a ceea ce a mai rămas din administraţia locală a ajuns pur şi simplu să se limiteze la a-i ajuta pe locuitorii care revin să-şi refacă viaţa distrusă de ocupaţia Stat Islamic şi de război. Printre dărâmăturile din Oraşul Vechi din Mosul mulţi localnici se plâng că nu se pot apuca să-şi reconstruiască locuinţele din cauza mirosului insuportabil. Aşa se face că ridicarea morţilor a ajuns în grija gunoierilor, ciocli de ocazie care sunt puşi în postura de a decide care cadavre sunt ale foştilor combatanţi ai ISIS şi vor ajunge într-o groapă comună şi care sunt ale unor civili şi pot fi transportate la morgă. 

Gunoierii au întins fiecare sac cu un cadavru în interior şi i-au desfăcut fermoarul pentru ca supervizorul lor să poată fotografia rămăşiţele umane, pentru cazul în care cineva se va interesa de o persoană dispărută. Pare însă improbabil ca cineva să poată identifica o persoană din aceste instantanee realizate cu telefonul, având în vedere cât de descompuse sunt cadavrele. În plus, nicio mostră de ADN nu a fost prelevată pentru identificare viitoare înainte ca morţii să fie îngropaţi într-o groapă de la marginea unei zone de depozitare a gunoiului de la periferia Mosul.

Pe lângă colectarea gunoiului, lucrătorii municipalităţii au primit şi o sarcină pentru care nu au fost instruiţi -  Ivor Prickett (The New York Times)

Până la urmă însă, nu este decât un alt morman de cadavre îngropat într-o groapă comună, ca atâtea altele într-o ţară măcinată de flagelul violenţei. De această dată, se crede că cei mai mulţi dintre morţi erau combatanţi ai grupării Stat Islamic ucişi în etapele finale ale bătăliei pentru Mosul.
Lucrătorii municipalităţii susţin că din august anul trecut au recuperat şi îngropat circa 950 de cadavre. Municipalitatea s-a luptat să ţină pasul cu întoarcerea localnicilor după alungarea Statului Islamic din urmă cu aproape un an, iar Mosulul nu are personalul necesar pentru a se ocupa de ridicarea cadavrelor şi de înlăturarea muniţiilor neexplodate. Aşa se face că administraţia oraşului Mosul a apelat la gunoieri pentru a ajuta la îndeplinirea acestor sarcini sumbre.
Jurnalistul Ivor Prickett s-a deplasat până la o groapă de gunoi de la periferia estică a Mosul, la un an după ce s-a aflat alături de forţele speciale din Irak când acestea au intrat în oraşul sub asediu. Într-un reportaj publicat de New York Times pe 6 mai, el scrie că fumul şi mirosul puternic al gunoiului care arde i-au adus aminte de bătălia pentru Mosul.

Camioanele de gunoi, mijloace de luptă

Acum este însă vreme de pace şi lucrurile s-au întors la normal în Mosul din multe puncte de vedere, fapt remarcabil, date fiind amploarea distrugerii şi numărul persoanelor omorâte în ultimii ani. O parte din această normalitate este colectarea deşeurilor, principala responsabilitate a gunoierilor. O problemă în creştere a gunoiului este una dintre cele mai mari provocări ale municipalităţii din Mosul.

O maşină-capcană a ISIS care nu a apucat să fie folosită - Ivor Prickett (The New York Times)

Pe măsură ce localnicii se întorc în oraşul care cu mai puţin de un an în urmă era locul de desfăşurare a unor lupte dure, gunoiul se adună în locuri improvizate peste tot în oraş. O problemă care este agravată de lipsa camioanelor de gunoi. Combatanţii Stat Islamic au încercat să-şi apere poziţiile din Mosul folosind camioanele de gunoi ale municipalităţii pentru a bloca drumuri, iar uneori le-au transformat chiar în maşini-capcană. În timpul lunilor de bătălii dure pentru a recuceri oraşul după trei ani de dominaţie a Stat Islamic, camioanele au fost fie distruse de lovituri aeriene, fie aruncate în aer de combatanţii islamişti.
La principala groapă de colectare a gunoiului din Mosul, câţiva dintre cei mai săraci locuitori caută printre resturi lucruri care pot fi recuperate. Mirosul care emană din oceanul de gunoi este oribil, iar fumul infuzat de chimicale pe care îl inspiri îţi arde nasul, scrie Ivor Prickett.

Căutători în gunoi, mulţi dintre ei nişte băieţei, la cea mai mare groapă de gunoi din Mosul - Ivor Prickett (The New York Times)

Mulţi dintre aceşti căutători prin gunoaie sunt copii de vârstă redusă. Înarmaţi cu bare de metal cu cârlig, ei coboară în fiecare nouă grămadă de gunoi care este adusă cu un amestec de excitare şi disperare. Ei par să se încurajeze unii pe alţii cu ideea că sub gunoi s-ar putea afla o comoară.
Există însă şi multe femei care caută prin gunoi. Deşi în general ezită să discute cu un jurnalist străin, cea mai în vârstă din grup a explicat că multe dintre ele sunt văduve şi că acesta este singurul mod de a supravieţui şi de a-şi ţine copiii în viaţă. În timpul Stat Islamic, a spus ea, femeile nu aveau voie să se ocupe cu căutatul prin gunoaie şi numai după înfrângerea organizaţiei teroriste femeile s-au apucat de asta în număr mare.

Foştii combatanţi ISIS, identificaţi după anumite indicii

Cadavrele pe care gunoierii le recuperează ajung tot într-o groapă de gunoi a municipalităţii, dar acestea sunt îngropate în gropi comune nemarcate din jurul zonei de depozitare a deşeurilor. Dacă ei găsesc totuşi un cadavru despre care cred că este al unui civil şi nu al unui combatant al Stat Islamic, ei vor trimite trupul neînsufleţit la morgă.
Jurnalistul relatează că a însoţit o echipă de gunoieri ai municipalităţii prin zona cea mai devastată a Oraşului Vechi din Mosul, unde militanţii au dat ultima bătălie decisivă, şi i-a urmărit cum căutau prin gunoaie semne de cadavre. Uneori locuitori din zonă îi îndrumă către sursa mirosului insuportabil, plângându-se că nu s-au putut întoarce acasă din cauza miasmelor.

Localnicul Mohammed Tahar Ibrahim şi rudele sale au început munca laborioasă de reconstrucţie a casei lui transformate în dărâmături - Ivor Prickett (The New York Times)

Cartierul Maydan, unde militanţii au fost încolţiţi şi ucişi în cele din urmă, este acum marcat cu un indicator pe care scrie în arabă: "Aici este cimitirul ISIS".
După peste şase luni de descompunere, este foarte greu să mai deduci ceva substanţial despre rămăşiţele umane, în special fără echipament sau pregătire de medicină legală. La fiecare cadavru, lucrătorii găsesc totuşi semne despre care ei spun că indică faptul că ar fi vorba despre un luptător al Stat Islamic, fie că e vorba de stitlul vestimentar, de o barbă prea lungă sau de adidaşi noi, despre care se ştie că numai ei puteau avea la acel moment. În multe cazuri însă, părea imposibil de stabilit acest lucru, scrie jurnalistul.

Mormane de cadavre abandonate în casele distruse

Într-o casă prăbuşită aflată pe ţărmul fluviului Tigru, o cameră în care se ajungea cu greu adăpostea peste 30 de cadavre aruncate unul peste altul. Fie că au fost executaţi în timp ce se aflau la pământ sau ucişi în altă parte şi apoi aruncaţi aici, povestea acestor morţi are mari şanse să rămână o enigmă. Jurnalistul susţine că nu a descoperit nici un semn că cineva calificat sau interesat să stabilească ce s-a întâmplat cu acei oameni ucişi ar fi trecut vreodată pe acolo.

Peste 30 de cadavre descompuse au fost aruncate unul peste altul într-o cameră a unei case distruse în cartierul Maydan din Oraşul Vechi din Mosul - Ivor Prickett (The New York Times)

Gunoierii au ridicat câteva cadavre din cameră dar apoi au decis că trebuie să solicite un utilaj pentru a degaja o cale mai directă către casă. Şi-au dat seama că nu pot termina treaba în aceeaşi zi şi au plecat mai departe. Unii dintre gunoieri susţineau că mai sunt multe astfel de locuri sub dărâmături.
După ce au urcat în camion aproape 20 de cadavre, ei au plecat să le îngroape. După un drum de nici 20 de minute camionul a ajuns la groapa de gunoi al-Sahaji din partea de vest a Mosulului, unde un excavator săpa deja groapa unde cadavrele au fost în curând îngropate.

Gunoierii municipalităţii se pregătesc să îngroape cadavre nerevendicate de nimeni - Ivor Prickett (The New York Times)

Unul dintre cadavrele mai bine conservate părea să-şi ţină braţul deasupra feţei într-un gest de apărare. Gunoierii au râs înainte de a-l depune în groapă, glumind că arată ca şi cum fostului luptător al Stat Islamic i-ar fi fost frică de moarte. O glumă macabră, care nici măcar nu mai pare nelalocul ei într-un oraş în care cadavrele zac încă cu zecile sub ruinele vieţii de dinainte.