Povestea familiei indoneziene care, nebănuită de nimeni, s-a transformat într-un cuib de kamikaze

Ce poate transforma o familie bine integrată, cu patru copii care învaţă la o şcoală privată liberală, într-un cuib de atacatori sinucigaşi care într-o bună zi se aruncă cu toţii în aer în faţa unor biserici creştine? Cazul familiei din Surabaya care a comis trei atentate sinucigaşe într-o singură zi, pe 13 mai, duminica trecută, a şocat Indonezia. Situaţia s-a agravat a doua zi, când o altă familie a decis să se sacrifice pentru a ataca sediul poliţiei din localitate. În total, trei familii s-au transformat în agenţi ai morţii în ceva mai mult de 24 de ore. Ce s-a aflat în spatele acestor atacuri sinucigaşe neobişnuite pentru Indonezia? O radicalizare lentă şi bine ascunsă şi cel mai probabil credinţa că martiriul îi va aduce pe toţi împreună în viaţa de apoi.

Famela, în vârstă de 8 ani, excela la matematică şi arte marţiale. Sora ei, Fadhila, de 12 ani, era bună la desen. Firman, de 15 ani, era în consiliul elevilor de la Şcoala musulmană experimentală la care învăţau cu toţii şi era un fan al lui Taylor Swift. Lui Yusuf, de 17 ani, îi plăcea să facă videoclipuri dar şi să aibă grijă de surorile lui mai mici.
Toţi cei patru copii erau percepuţi drept surprinzător de bine educaţi şi de silitori de vecinii şi prietenii familiei din cartierul multietnic în care locuiau în Surabaya, al doilea cel mai mare oraş din Indonezia. Toţi se întrebau cum de reuşesc părinţii lor, Dita Oepriarto şi Puji Kuswati, să se descurce atât de bine cu copiii. Însă duminica trecută au început să se întrebe dacă au cunoscut vreodată cu adevărat acea familie, după atacurile sinucigaşe pe care le-au comis pe 13 mai la trei biserici creştine. Famela, Fadhila, Firman şi Yusuf s-au aruncat în aer în atacuri, şi la fel au făcut şi părinţii lor, omorând 12 oameni şi rănind cel puţin 40, scria New York Times pe 18 mai în ediţia sa online.

Cum le-au putut face asta propriilor copii?

Până la final, copiii au fost îndatoritori. Tatăl, Dita Oepriarto, a detonat o bombă în autoturismul Toyota al familiei la Biserica penticostală din centrul Surabaya. Cam în acelaşi timp, băieţii au mers împreună cu o motocicletă la Biserica romano-catolică Sfânta Maria şi au detonat explozibilii aflaţi asupra lor. Tată lor a masacrat şapte oameni, iar băieţii lui încă cinci.
Famela şi Fadhila şi-au detonat explozibilii aflaţi asupra lor la Biserica creştină din Indonezia, una după cealaltă, urmate apoi de mama lor, Puji Kuswati. Atacurile lor cu bombă au dus numai la moartea lor. Pentru ca situaţia să devină şi mai alarmantă, alte două familii au detonat bombe până luni şi poliţia a descoperit un complot terorist extins care îl avea în centrul său pe dl Oepriarto, în vârstă de 47 de ani.
După comiterea atentatelor a apărut o întrebare care i-a bântuit pe toţi cei care sunt părinţi şi în special pe cei care cunoşteau familia mai bine: Cum le-au putut face asta propriilor copii?
În cazul dl Oepriarto şi al dnei Kuswati, în special, familia era cunoscută drept una foarte unită. Singura explicaţie, se pare, este că ei credeau că martiriul îi va uni din nou în viaţa de apoi.

Forţele antiterorism, în faţa uneia dintre bisericile vizate, duminica trecută, de atentatele comise de familia lui Dita  Oepriarto - AFP/Getty Images (New York Times)

Alternativa, respectiv ca numai Dita Oepriarto să fi comis atacul jihadist lăsându-şi restul familiei blocată printre cei vii, este posibil să fi fost una prea dificilă pentru ca familia să o poată suporta.
"Cu toţii suntem şocaţi, nu numai poliţia, ci toată ţara, pentru că asta merge împotriva sistemului de valori social potrivit căruia trebuie să ne iubim copiii. Condamnăm familia, în special pe tatăl care a sădit această ideologie deviantă în copiii lui", a declarat Frans Barung Mangera, purtătorul de cuvânt al poliţiei din provincia Java de Est, unde se află Surabaya.
Organizaţia Statul Islamic a revendicat responsabilitatea pentru atacuri prin intermediul agenţiei sale de ştiri Amaq, descriind-o drept "o operaţiune de martirizare".

Alte două familii făceau parte din aceeaşi celulă

La câteva ore după vărsarea de sânge, autorităţile indoneziene l-au identificat pe Oepriarto drept şeful celulei din Surabaya a Jamaah Ansharut Daulah, o organizaţie militantă indoneziană care a jurat credinţă Statului Islamic. Poliţia investighează şi dacă Oepriarto a avut vreun contact cu responsabili ai Statului Islamic din Orientul Mijlociu pentru a plănui atentatul.
Deşi Indonezia, ţara cu cea mai mare populaţie majoritar musulmană din lume, este apreciată pentru faptul că îmbrăţişează pluralismul religios, ea are o istorie dureroasă de atacuri teroriste interne. În ultimii ani şi Statul Islamic a devenit mai activ aici, începând cu atacurile sinucigaşe din centrul Jakartei din ianuarie 2016.
După atacurile cu bombă de la bisericile creştine din Surabaya, comploturile legate de Dita Oepriarto au fost expuse cu violenţă.
Duminică seară, într-o suburbie muncitorească din Surabaya, forţele de securitate s-au grăbit la scena unei misterioase explozii de proporţii. Într-un complex de apartamente degradat ei l-au descoperit pe Anton Ferdiantono, tată a patru copii, ţinând în mână detonatorul bombei care o ucisese pe soţia lui şi pe una din fiicele lor. Forţele antiterorism l-au împuşcat mortal.
Poliţia a precizat că dl Ferdiantono a declanşat din greşeală bomba, care urma să fie folosită într-un viitor atac în Surabaya şi avea în componenţă un compus foarte volatil, TATP (triperoxid de triacetonă - n.r.). Acest explozibil a fost folosit atât în atacuri teroriste susţinute de Statul Islamic în întreaga lume, cât şi în bombele pe care Oepriarto şi familia sa le-au detonat.
Apoi, luni dimineaţă, o familie de cinci persoane s-a înghesuit pe două motociclete şi s-a deplasat spre sediul central al poliţiei din Surabaya. În faţa secţiei de poliţie, un simbol al statului secular indonezian, ei au detonat două bombe. Părinţii, Tri Murtiono şi Tri Ernawati, au murit, împreună cu doi dintre fiii lor. Fetiţa de 7 ani a cuplului, care a fost făcută sandviş între părinţii ei pe motocicletă, a supravieţuit. Pe măsură ce fumul se ridica de la locul exploziilor, ea s-a ridicat de la pământ şi a început să facă paşi ezitanţi înainte, ca o fantomă, scrie New York Times.

Imagine de la locul atentatului de la biserica penticostală de duminca trecută - AFP/Getty Images (New York Times)

În puţin mai mult de 24 de ore, trei familii din Surabaya au fost transformate în agenţi ai morţii. Toţi cei trei taţi făcuseră parte dintr-un grup extremist de recitare coranică, potrivit poliţiei din provincia Jave de Est, iar uneori îşi aduceau soţiile şi copiii cu ei la sesiunile de îndoctrinare.

Integrarea socială, o exigenţă pentru complotişti

Violenţa a fost cu atât mai şocantă cu cât vieţile acestor familii erau integrate în ţesătura comunităţilor lor multiculturale din Surabaya, un oraş port agitat cu un cartier chinezesc vibrant şi cu lăcaşuri de cult pentru diferite credinţe. Niciuna dintre cele trei femei nu purta niqab, vălul islamic care acoperă totul în afară de ochi. Unul dintre taţi avea o afacere de tâmplărie de uşi, iar altul vindea ceasuri online.
Însă camuflajul era chiar ceea ce îşi propuneau, în special Oepriarto, care a reuşit să ascundă faptul că conducea celula Jamaah Ansharut Daulah de vecini, prieteni din copilărie şi asociaţi de afaceri. El şi soţia lui au construit un model de existenţă modernă în Indonezia: cartierul multietnic în care locuiau, şcoala privată la care învăţau copiii lor şi care evidenţia armonia rasială, prietenia cu oameni de alte religii.
"Am discutat mereu când le aduceam legume sau când familia mergea cu bicicletele prin cartier", a declarat Melly Tahalele, un vecin protestant de pe aleea unde Oepriarto şi familia lui au trăit în ultimii şapte ani. "Nu se potriveau niciunui stereotip de terorişti. Erau complet opusul acestui lucru", a adăugat el.
Ahmad Faiz Zainuddin, care a mers la acelaşi liceu public de elită din Surabaya ca şi Oepriarto şi care a mers pentru scurtă vreme la acelaşi grup coranic extremist, a spus că o astfel de integrare li se cerea din stadii timpurii în mod deliberat potenţialilor recruţi. Zainuddin spune că a părăsit grupul pentru că a fost deranjat de învăţăturile pe care le propovăduia, dar a păstrat legătura cu unii dintre oamenii pe care i-a întâlnit acolo.
"Ideologia secretă care era propovăduită pretindea că nu trebuie să arăţi niciodată că eşti fundamentalist: poartă haine normale şi fă chiar lucruri care sunt ne-islamice drept acoperie", a spus el. "În cazul lui Dita Oepriarto şi al familiei sale, ştiu că dacă nu erai în cercul lor interior nu ai fi putut niciodată să-i vezi aşa cum sunt în realitate", a adăugat bărbatul.

"A fost şocul vieţii mele"

Oepriarto, fiul unui arhitect şi cel mai mare dintre cei trei fraţi din familie, a crescut în Surabaya. Familia făcea parte din aristocraţia javaneză, dar vecinii susţin că bărbatul nu s-a lăudat niciodată cu sângele său albastru.
"Era foarte tăcut şi politicos", a declarat Arif Moestofa, care l-a cunoscut pe Oepriarto de când se ştie. El a făcut aceeaşi caracterizare şi pentru copiii bărbatului. "Nu era nimic la el care să-ţi dea de bănuit că ar putea deveni un terorist", a mai spus el.

Înmormântarea, miercuri, a uneia dintre victimele atentatului sinucigaş de la biserica penticostală din Surabaya - AFP/Getty Images (New York Times)

Timp de decenii, unul dintre prietenii cei mai apropiaţi ai lui Oepriarto de pe aleea pe care locuia a fost Hanna Ningsih, o creştină chineză penticostală care are o afacere cu printuri în propria casă. Deşi Oepriarto nu terminase cursul care i-ar fi adus o diplomă în marketing şi management, el era interesat de start-up-uri şi a găsit un spirit înrudit în dna Ningsih, a povestit ea.
Oepriarto a adus-o chiar într-o schemă de marketing piramidală care implica vânzarea de suplimente chinezeşti pe bază de ierburi. Hanna Ningsih a ajutat la vânzarea de lapte de soia, piper alb şi uleiuri pe bază de ierburi în propriul spaţiu comercial. Chiar şi în afara celulei pe care o conducea din Jamaah Ansharut Daulah, Oepriarto era bun la a face recrutări, notează New York Times.
Duminică dimineaţă, dna Ningsih era acasă, după ce luase hotărârea să participe la slujba de seară de la Biserica penticostală din centrul Surabaya. Apoi, când urmărea ştirile de televiziune despre atentatul cu maşină-capcană de la biserica ei, numele prietenului ei a apărut pe ecran şi s-a spus că el este atacatorul. "A fost şocul vieţii mele. Încă sunt în stare de şoc", a declarat ea.
Dendri Oemiarti, una dintre surorile lui Oepriarto, a spus că tot ce poate face este să-şi ceară scuze pentru teroarea dezlănţuită de fratele ei şi de familia lui.
"Nu mai eram atât de apropiaţi. Nu am nicio explicaţie pentru ce a făcut, dar vreau să-mi cer iertare tuturor victimelor", a spus ea într-un mic magazin din faţa locuinţei fratelui ei.

Semnele au fost puţine şi izolate

Gândindu-se la trecut, unii spun că au văzut unele semne grăitoare în viaţa lui Oepriarto, dar acestea au căpătat importanţă numai după masacrul de duminică.
În urmă cu opt ani, Arnoldus Jondo, un vecin catolic, a ajutat comunitatea să construiască o sală de rugăciuni musulmană pentru că, a spus el, asta face un bun creştin în Indonezia.
"Dita a spus că mă invidiază pentru că am o viaţă neutră în care un catolic poate construi o moschee. Îmi aduc aminte că m-am întrebat ce fel de povară poartă de era gelos pe viaţa mea", a povestit el.
Cu două zile înainte de atacul de la biserică, Jondo trecea pe lângă sala de rugăciuni şi l-a văzut pe Oepriarto stând pe verandă. Era un lucru neobişnuit ca el să se afle acolo, întrucât Oepriarto şi familia lui se mutaseră într-un alt cartier cu şapte ani înainte. "Mi-a zâmbit, dar deşi i-am făcut cu mâna şi i-am vorbit nu mi-a răspuns", a relatat bărbatul.

Casa familiei lui Dita Oepriarto luni, după comiterea atentelor sincigaşe în care au murit toţi membrii familiei - AP (New York Times)

În ultimii ani, Oepriarto se îndepărtase de părinţi şi de surori, au declarat prietenii şi cunoştinţele. El nu fusese niciodată apropiat de rudele soţiei, proprietari de fabrici prosperi care nu erau de acord cu căsătoria lor. Pe de altă parte, el se bucura de afecţiunea familiei sale.
Această apropiere ar putea explica decizia lui Oepriarto de a-şi include copiii în complotul lui criminal, a declarat Haula Noor, o indoneziancă care lucrează la o teză de doctorat la Universitatea Naţională din Australia privind contextul familial al jihadiştilor.
"Ei percep atacurile cu bombă drept jihad, care este o faptă bună ce va aduce răsplată pentru întreaga familie. Şi ştim că ei cred că răsplata pentru a purta jihadul este că vor intra în paradis împreună", a spus Haula Noor.
Dl Oepriarto şi familia lui au dat puţine semne privind teroarea pe care urmau să o dezlănţuie duminica trecută. Cu puţin timp înainte de atac, cuplul a mers la o întâlnire a unei asociaţii din cartier legată de pavarea unui drum din vecinătate. Aici şi-au servit vecinii cu prăjituri.
Vineri, 11 mai, la şcoala privată liberală pe care o urma - şi care oferă printre altele ore de hip-hop şi de arte marţiale chinezeşti - Famela, cel mai mic dintre cei patru copii ai familiei, a luat examenul pentru promovarea în următorul an. Ea nu va ajunge însă să mai înveţe în clasa a treia.