Promisiunea înşelător de simplă a păcii coreene

Cât de lung e drumul de la reconcilierea intercoreeană la încheierea unui acord de pace aşteptat timp de 65 de ani şi la un acord privind denuclearizarea Coreei de Nord pe care negociatorii internaţionali încearcă să-l obţină de 25 de ani? Deşi regimul de la Phenian pare să se mişte rapid în aceste direcţii, obstacolele nu sunt deloc de neglijat, consideră experţii, mai ales în condiţiile în care SUA sunt o variabilă esenţială în această ecuaţie de securitate.


Vineri, după ce a devenit primul lider nord-coreean care a călcat în Coreea de Sud, Kim Jong Un i s-a alăturat preşedintelui sud-coreean Moon Jae In în realizarea unui anunţ extraordinar. Cei doi lideri s-au angajat să îndeplinească obiectivul comun al unei "peninsule coreene denuclearizate" şi, până la sfârşitul anului, să proclame în sfârşit încheierea războiului intercoreean.
Declaraţia stabileşte parametri ambiţioşi, chiar dacă remarcabil de vagi, pentru viitoarele convorbiri pe tema denuclearizării ale lui Kim Jong Un cu Donald Trump, care şi-a dat binecuvântarea celor două Corei pentru discutarea încheierii războiului, care a fost oprit dar nu şi încheiat de un armistiţiu din 1953. De asemenea, ea evidenţiază cât de repede se mişcă eforturile de a aborda problema programului nuclear nord-coreean şi cât de mult au de făcut cei implicaţi în viitoarele luni: nici mai mult nici mai puţin decât un tratat de pace la care Nordul şi Sudul nu au reuşit să ajungă timp de 65 de ani şi un acord final privind denuclearizarea cu Coreea de Nord pe care negociatorii internaţionali nu au reuşit să-l obţină timp de 25 de ani, scrie The Atlantic într-un articol din 27 aprilie.

Un tratat de pace intercoreean ar trebui oficializat de ONU

În mod abstract, un tratat de pace pentru a înlocui războiul intercoreean este o idee foarte bună. De ce să nu se pună capăt unui conflict care a divizat în mod nenatural Coreea şi a perpetuat unul dintre cele mai militarizate şi mai volatile impasuri de pe Pământ? Când liderii Coreei de Nord, Chinei şi forţelor Naţiunilor Unite conduse de SUA au semnat armistiţiul din 1953 (Coreea de Sud a respectat armistiţiul dar a refuzat să-l semneze), ei au căzut de acord să ţină o altă conferinţă în termen de trei luni pentru a asigura "reglementarea paşnică a chestiunii coreene". O încheiere a conflictului este aşteptată de foarte mult timp.

Liderul nord-coreean Kim Jong Un şi preşedintele sud-coreean Moon Jae In se îmbrăţişează înainte de convorbirile de la summitul istoric de pe 27 aprilie - Getty Images (Vox.com)

Dar deşi oficiali nord şi sud-coreeni, chinezi şi americani au propus ocazional şi au explorat un tratat de pace de-a lungul deceniilor, obţinerea unui acord s-a dovedit a fi prohibitiv de problematică, notează The Atlantic. Date fiind părţile semnatare ale armistiţiului, un tratat "ar trebui să fie oficializat de ONU - dacă nu de Consiliul de Securitate, măcar de Adunarea generală a ONU" şi ratificat de Coreea de Nord, China, SUA şi cel mai probabil de  Coreea de Sud, a declarat Bruce Klingner, un expert în situaţia din regiune de la Heritage Foundation.
În declaraţia lor de vineri, Phenianul şi Seulul s-au angajat "să aibă întâlniri trilaterale cu cele două Corei şi SUA sau întâlniri cvadrilaterale alături de SUA şi China în vederea declarării sfârşitului războiului şi stabilirii unui regim solid de pace permanent".

Rezolvarea problemei arsenalelor militare, un prim pas

Însă înainte de a ajunge la un astfel de tratat, ar putea fi necesar ca părţile să conceapă ceva similar cu Tratatul privind Forţele Armate Convenţionale din Europa de la sfârşitul Războiului Rece, în care "mai întâi am limitat şi apoi am redus forţele Pactului de la Varşovia şi ale NATO care se înfruntau în Europa pentru a diminua potenţialul unei invazii", potrivit lui Klingner. Nordul şi Sudul ar putea, de exemplu, să limiteze numărul de tancuri, piese de artilerie şi vehicule uşoare blindate care sunt staţionate într-o zonă de 50 mile de la Zona Coreeană Demilitarizată.
"Ar fi o greşeală uriaşă să se semneze un tratat de pace fără a aborda mai întâi problema ameninţării nucleare, balistice, convenţionale, chimice sau biologice pe care Nordul o reprezintă pentru Sud", a declarat Klingner pentru The Atlantic în cursul lunii aprilie.
De aceea, din momentul în care Coreea de Nord a început să lucreze serios la programul său nuclear în anii '90, SUA au considerat în mod tradiţional un acord de pace între Corei şi o normalizare în consecinţă a relaţiilor dintre SUA şi Coreea de Nord drept piesa de bază a unui târg în cadrul căruia Phenianul acceptă să-şi destructureze complet arsenalul nuclear. După cum a observat recent Andrea Berger de la James Martin Center for Nonproliferation Studies, "nu poţi să anulezi semnarea unui tratat de pace", chiar dacă pot fi eliminate anumite avantaje de care Coreea de Nord ar beneficia în urma lui.

Prezenţa militară americană în Coreea de Sud, sub semnul întrebării

Un tratat de pace ar pune cel mai probabil capăt misiunii ONU în Coreea de Sud care este desfăşurată în această ţară de la sfârşitul războiului şi pe care SUA au condus-o. Alianţa SUA-Coreea de Sud există independent, dar încheierea misiunii ONU "ar putea duce la o senzaţie de 'războiul s-a încheiat, aduceţi-ne băieţii acasă', atât în SUA, cât şi în Coreea de Sud. Apoi există pericolul, ca şi în iunie 1950 (când bunicul lui Kim Jong Un a invadat Coreea de Sud), dacă Phenianul nu simte că există suficientă apărare sau mijloace de descurajare, ca ei să se simtă încurajaţi să acţioneze agresiv împotriva Coreei de Sud, în special dacă au arme nucleare".

Kim Jong Un pare cel mai deschis şi mai dornic de progrese rapide dintre cei trei lideri, motiv pentru care toată lumea îl suspectează că ar avea o agendă ascunsă - The Hill

Coreea de Nord aspiră "să divizeze alianţa SUA-Coreea de Sud, să reducă prezenţa militară a SUA şi implicarea lor în apărarea Republicii Coreea", a declarat Klingner.
Coreea de Nord vrea un tratat de pace "pentru a pune în mişcare aceste piese de domino".
În perioada premergătoare a summitului de săptămâna trecută dintre cele două Corei, unele informaţii au lăsat să se înţeleagă că totuşi că Kim Jong Un, în linie cu poziţia pe care tatăl său a adoptat-o uneori, ar putea fi dispus să accepte o formă de continuare a prezenţei militare americane în Coreea de Sud. Condiţia ar fi ca un tratat de pace, şi stabilirea de relaţii normale cu SUA, să schimbe natura misiunii militare a SUA de la una de contracarare a Coreei de Nord, la una de stabilizare şi menţinere a păcii în peninsulă.

Intenţia sau capabilitatea? Care va fi abordată mai întâi?

Semnalele din regiune vorbesc şi despre una dintre cele mai semnificative consecinţe ale unui posibil tratat de pace. Din vara anului trecut, când Kim Jong Un a efectuat primul său test cu o rachetă balistică intercontinentală care ar putea transporta un focos nuclear până pe teritoriul SUA, Coreea de Nord s-a propulsat în topul listei preocupărilor pentru oficialii americani, pentru că satisface ambele definiţii ale unei ameninţări de securitate: Coreea de Nord avea dintr-o dată şi intenţia şi capabilitatea de a provoca SUA un rău devastator - în contrast, de exemplu, cu grupurile teroriste care au intenţia, dar nu deţin capabilităţile, sau ţări precum Rusia şi China, care aveau capabilităţile, dar nu şi intenţia. Între timp, liderii nord-coreeni şi-au motivat multă vreme decizia de a dezvolta arme nucleare pentru că SUA au intenţia şi capabilitatea de a o lovi.

Preşedintele Donald Trump şi liderul nord-coreean Kim Jong Un ar urma să se întâlnească la sfârşitul lui mai sau la începutul lui iunie - AFP/Getty Images (Vox.com)

Dorinţa de a denucleariza peninsula Coreea - care ar putea implica nu doar la renunţarea, de către Phenian, la armele sale nucleare, ci şi mutarea de către SUA a forţelor lor cu capabilităţi nucleare din Coreea de Sud - este motivată de dorinţa de a atenua capabilităţile. Iar demersul pentru încheierea unui tratat de pace este de a schimba intenţia. După cum observa o dată specialistul în ştiinţe politice german Alexander Wendt, "500 de arme nucleare britanice sunt mai puţin ameninţătoare pentru SUA decât cinci focoase nucleare nord-coreene, pentru că britanicii sunt prietenii SUA şi nord-coreenii nu sunt".
Cea mai presantă întrebare este, după întâlnirea liderilor de la Phenian şi Seul, care va fi problema care va fi rezolvată mai întâi, dacă va fi rezolvată, şi cum va transforma decizia în cauză peninsula Coreea. "Să se încheie războiul intercoreean", a scris vineri Donald Trump pe Twitter. "Se întâmplă lucruri bune, dar numai timpul o va arăta!" Iar ţinând cont de calendarul pe care Kim Jong Un şi Moon Jae In l-au stabilit, timpul o va arăta foarte curând, conchide The Atlantic.