Ce s-a aflat în spatele deciziei lui Trump de a bombarda Siria?

Din momentul în care şeful său de cabinet John F. Kelly l-a informat prima dată în seara zilei de 7 aprilie că zeci de oameni au murit într-o suburbie a Damascului sufocându-se şi făcând spume la gură din cauza unui alt posibil atac chimic, preşedintele american Donald Trump a decis să lovească Siria. Pentru el, singura problemă rămasă era cum. Postarea de pe Twitter ale lui Trump despre presupusul atac chimic din Siria al "animalului Assad" i-a luat prin surprindere pe şefii militari americani, la fel ca şi cea prin care-i cerea Rusiei să se pregătească de rachetele americane "frumoase, noi şi inteligente". Decizia de a ataca Siria a fost luată după o săptămână agitată de consultări şi deliberări, pe parcursul căreia Trump a părut la fel de consumat de problemele sale politice interne pe cât era de "bântuit" de atrocităţile din ţara devastată de război civil.

Aceasta a fost o schimbare bruscă de repertoriu pentru un preşedinte care cu doar câteva zile înainte a spus că vrea să retragă trupele americane din războiul imposibil din Siria şi, după cum s-a exprimat în cadrul unui eveniment public din Ohio, "să lăsăm alte persoane să se ocupe acum de el". Dar imaginile cu atrocităţile din weekendul trecut l-au bântuit pe Trump, au declarat oficiali ai Casei Albe, ceea ce a declanşat şase zile de deliberări tensionate atât cu echipa sa recent reorganizată de securitate naţională, cât şi cu partenerii de coaliţie din Franţa şi Marea Britanie, în privinţa opţiunilor militare de a-l lovi pe presupusul autor pe care l-a calificat pe Twitter drept "animalul Assad".
Rezultatul a fost lansarea a 105 rachete asupra a trei dintre edificiile preşedintelui sirian Bashar al-Assad care aveau legătură cu armele chimice în noaptea de vineri spre sâmbătă. În dimineaţa următoare, Trump a postat pe Twitter - poate de rău augur, având în vedere declararea prematură a victoriei în Irak de către predecesorul său George W. Bush - "misiune îndeplinită", scrie Washington Post într-un articol de pe 14 aprilie.

O săptămână dificilă

Chiar şi în contextul reacţiilor optimiste ale lui Trump la loviturile cu rachete, mai mulţi consilieri apropiaţi de preşedinte au declarat că nu sunt indicii privind existenţa unei strategii pe termen lung pentru regiune, iar liderul de la Casa Albă pare să fie în aceeaşi poziţie acum ca şi după atacul din aprilie anul trecut asupra Siriei.

Preşedintele Trump a anunţat loviturile coordonate asupra Siriei în sala pentru recepţii diplomatice a Casei Albe - AP (Washington Post)

Loviturile cu rachete de vineri noapte au venit într-un moment traumatizant. Comandantul şef a fost tot mai agitat în ultima săptămână, pe măsură pe crize legale şi personale s-au adunat în jurul lui, având izbucniri de furie nedisimulată, descărcându-se pe Twitter şi părând uneori distras de la planificarea războiului.
În contextul în care şefii militari puneau la cale ultimele detalii ale loviturilor asupra Siriei, Trump urmărea procedurile instanţei din New York care îl implicau pe avocatul său  Michael Cohen şi era preocupat de modul în care presa relata despre cartea de memorii a fostului director al FBI James B. Comey. Cartea prezintă un portret tăios al comportamentului profesional şi al personalităţii preşedintelui SUA, iar Trump a fost implicat personal vineri în redactarea declaraţiei foarte dure în care era atacat Comey pe care secretarul de presă al Casei Albe, Sarah Huckabee Sanders, a citit-o în aceeaşi zi în cadrul unui briefing de presă, potrivit unui oficial cu vechime al administraţiei prezidenţiale.
Loviturile chirurgicale de vineri au fost mai limitate decât imaginile pe care Trump a încercat să le invoce cu tweet-urile sale belicoase de dinainte de tiruri. Duminica trecută, el l-a avertizat pe Trump şi pe susţinătorii săi statali, Rusia şi Iran: "Preţ mare de plătit". Miercuri, el a scris pe aceeaşi reţea de socializare că rachetele "vor veni, frumoase, noi şi 'inteligente'!".

Ce s-a întâmplat în spatele uşilor închise

Însă în întâlnirile dedicate situaţiei securităţii naţionale, tonul unor oficiali de top a fost cu siguranţă mai nuanţat. Deasupra discuţiilor a planat preocuparea că atacul american din Siria ar putea provoca un conflict cu Rusia, care a ameninţat că va replica. Absenţa unei strategii clare asupra Siriei a complicat discuţiile. Trump a făcut campanie pe ideea că va retrage trupele americane din Orientul Mijlociu, acuzând preţul prezenţelor militare americane în termeni de vieţi omeneşti şi de avuţie naţională.
Şi totuşi, echipa de securitate naţională a lui Trump a ajuns la ideea că un răspuns militar se impune, mai mulţi oficiali afirmând că l-au auzit pe preşedinte luându-şi în derâdere predecesorul, pe Barack Obama, pentru că uneori a discutat o posibilă acţiune militară iar apoi nu a mai trecut la fapte.
La un dineu de marţi, Trump a spus că problemele din Siria au apărut "pentru că Obama nu a impus respectarea liniilor lui roşii", a relatat Alan Dershowitz, un profesor de drept de la Harvard ieşit la pensie.
Trump a insistat asupra faptului ca loviturile cu rachete să deterioreze capacitatea de producţie a armelor chimice în Siria şi şi-a exprimat speranţa că îl vor împiedica pe Assad să lanseze viitoare atacuri asupra propriului popor, potrivit unor oficiali de la Casa Albă. El voia, de asemenea, să provoace mai multe pagube decât cele cauzate de bombardamentul aerian în mare măsură simbolic din 2017 asupra unui aerodrom sirian, pe care forţele guvernamentale ale lui Assad l-au reparat cu repeziciune. După atac, responsabilii militari au făcut eforturi să prezinte operaţiunea de vineri noapte drept una de mai mare amploare decât data trecută, atrăgând atenţia asupra faptului că numărul de rachete folosit a fost aproape dublu.
După cum a declarat Trump vineri seară la momentul anunţării loviturilor aeriene din Sala Diplomatică a Casei Albe, "scopul acţiunilor noastre din această noapte este de a descuraja cu putere producerea, răspândirea şi utilizarea armelor chimice". Dar când opţiunile finale au fost prezentate, Trump a fost preocupat ca nu cumva rachetele americane să le facă rău civililor. Când depozitul de arme chimice şi facilităţile de cercetare au fost stabilite drept ţinte, susţin oficialii prezenţi, Trump a cerut asigurări că loviturile aeriene nu vor provoca rănirea sau uciderea oamenilor care trăiesc în apropiere.
Oficialii militari au declarat sâmbătă că sunt convinşi că nimeni, nici măcar membri ai personalului guvernamental sirian, nu a fost ucis în atac, care a lovit clădiri în care nu locuia nimeni, în toiul nopţii.
Deşi au fost discutate şi acţiuni de mai mare amploare, planul cu care în cele din urmă Trump a fost de acord, un mix de rachete lansate de pe nave de luptă, submarine şi avioane, a fost menit să reducă la minim riscul pentru personalul american şi aliat şi să diminueze şansele unei escaladări nedorite, au declarat oficiali prezenţi.

Cine l-a incitat pe Trump şi cine l-a temperat

Consilierul pentru securitate naţională John Bolton, aflat în prima săptămână în postul de la Casa Albă, a fost una dintre vocile belicoase care au cerut o demonstraţie semnificativă de forţă care să servească drept factor de disuasiune pentru Assad. O alta a fost cea a senatorului republican Lindsey O. Graham, care a declarat că l-a implorat pe preşedinte să renunţe la planurile sale de a retrage militarii americani din Siria. "Mă tem că atunci când se va aşterne praful, această lovitură va fi văzută ca un răspuns militar slab şi Assad va fi plătit un preţ mic pentru utilizarea armelor chimice încă o dată", a spus Graham.

Noul consilier pentru securitate naţională al lui Trump, John Bolton, urmăreşte pe hârtie discursul lui Trump de anunţare a loviturilor militare, alături de secretarul de presă al Casei Albe, Sarah Huckabee Sanders - AP (Washington Post)

Trump a fost, ca de obicei, nerăbdător, şi a vrut ca armata să acţioneze repede, susţin oficiali citaţi de Washington Post sub acoperirea anonimatului, în timp ce ministrul apărării, Jim Mattis, şi şeful statului major interarme, gen. Joseph F. Dunford, au insistat asupra unui proces mai atent şi mai consultativ. Mattis şi Dunford i-au vorbit lui Trump despre riscurile unei operaţiuni în Siria, inclusiv despre posibilitatea unei escaladări cu Rusia şi Iran, sau despre un eveniment neintenţionat care ar putea atrage şi mai mult SUA în războiul din Siria.
"Nu vrem să extindem conflictul. Am fost foarte precişi şi am avut o acţiune proporţionată", le-a declarat el reporterilor după atac.
Liderii militari au estimat că replica militară a Siriei şi a aliaţilor ei ar putea veni imediat sau într-un mod mai greu de detectat, precum atacurile în stilurile insurgenţilor cu care s-au confruntat forţele americane din partea miliţiilor susţinute de Iran în timpul războiului din Irak.
În pofida grabei lui Trump de a pedepsi regimul Assad, preşedintele le-a dat lui Mattis şi şefilor săi militari un termen de mai multe zile pentru a coordona un atac aliat cu Franţa şi Marea Britanie, despre care Pentagonul a afirmat că va necesita manevre navale şi coordonarea sistemelor de ochire între cele trei ţări.
De asemenea, oficialii militari au declarau că au nevoie de timp pentru a stabili ţintele potrivite. Deşi oficialii americani urmăresc cu intermitenţe de ani de zile siturile legate de armele chimice cunoscute ale Siriei, timpul de supraveghere aeriană era dedicat în cea mai mare parte altor zone din Siria, unde SUA şi forţe aliate locale continuă să se lupte cu gruparea Statul Islamic. Asta însemna că armata SUA trebuia să-şi actualizeze informaţiile despre facilităţile chimice siriene înainte de întocmirea "pachetelor de ochire" care urmau să ghideze operaţiunea.

Un context internaţional necesar

În timp ce liderii militari erau ocupaţi să plănuiască un atac la Washington, ambasadoarea SUA la ONU, Nikki Haley, a apărut aproape imediat ca o voce a indignării administraţiei americane în privinţa presupusul atac chimic al lui Assad, precum şi în privinţa a ceea ce ea a numit "dezinformarea rusă" pentru protejarea aliatului Moscovei din Orientul Mijlociu.
Haley s-a folosit de poziţia ei la ONU pentru a plasa răspunsul american militar într-un context internaţional, condamnând atât Siria, cât şi Rusia în timpul unei reuniuni de urgenţă a Consiliului de Securitate a ONU de luni. Ea a fost o voce a diplomaţiei tradiţionale americane - neînfricată în apărarea civililor ucişi de propriul guvern, agresivă faţă de Rusia şi atentă la nevoile de relaţii publice ale aliaţilor europeni - într-o administraţie care ignoră frecvent diplomaţia obişnuită.
"Numai un monstru îi vizează pe civili şi apoi se asigură că nu există ambulanţe pentru a transporta răniţii", a declarat Haley luni.

Nikki Haley, ambsadorul SUA la ONU - hispantv.com

În momentul în care Nikki Haley discuta cu omologii ei din Marea Britanie şi Franţa, coordonându-şi discursul cu ale lor, Trump discuta la telefon cu premierul britanic Theresa May şi preşedintele francez Emmanuel Macron pentru a forma o coaliţie.

O "strategie" cu toane

În cursul săptămânii în care a avut un program public redus, Donald Trump a fost totuşi deseori distras. Luni dimineaţă, după ce a aflat că FBI a efectuat percheziţii în biroul, locuinţa şi camera de hotel ale lui Cohen, Trump s-a înfuriat şi a "fiert" tot restul zilei. El a discutat cu consilierii şi cu apropiaţii săi despre faptul că investigaţia specială a lui Robert S. Mueller despre Rusia a devenit mult prea costisitoare, s-a plâns de procurorul general Jeff Sessions şi a meditat la o eventuală concediere a procurorului general adjunct Rod J. Rosenstein. Oficiali citaţi de Washington Post susţin că Trump a progresat puţin în acea zi în privinţa strategiei pentru Siria.
Însă presupusul atac cu arme chimice din Siria i-a rămas în minte. Miercuri, Trump a aflat, imediat după ce s-a trezit, de la canalul Fox News, că oficiali ruşi se laudă cu faptul că pot doborî rachetele americane trase asupra Siriei. Imediat a postat pe Twitter: "Pregăteşte-te Rusia, pentru că vor veni, frumoase, noi şi 'inteligente'!".
Ceea ce părea a fi un anunţ al unui atac cu rachete i-a luat prin surprindere şi i-a năucit pe liderii militari. Deşi discuţiile privind strategia se îndreptau în direcţia unei acţiuni militare, susţin oficiali familiarizaţi cu discuţiile, nu se luase încă o decizie dacă, când sau cum va fi lovită Siria. Practic, abia joi liderii militari i-au prezentat lui Trump opţiunile finale privind ţintele posibile.

Ritmul planificărilor Pentagonului, influenţat de postările lui Trump

Discuţiile au fost afectate întreaga săptămână de gradele diferite de confort în rândul oficialilor americane privind informaţiile despre atacul de la 7 aprilie din Douma, din imediata apropiere a capitalei siriene Damasc.
Aproape imediat, oficialii militari au ajuns la concluzia că atacul era mai grav decât altele, incidente "chimice" la scară mai mică pe care activiştii sirieni şi lucrătorii medicali le-au raportat în ultimele luni. La câteva ore după ce au aflat despre incidentul de la Douma din social media, responsabilii militari l-au semnalat superiorilor şi au început să exploreze opţiunile de răspuns pentru Trump.
La Comandamentul central american din Tampa, oficialii dintr-o celulă specială dedicată planificărilor au pus din nou pe tapet scenariile anterioare şi au discutat ce acţiuni ar putea fi întreprinse. La Washington, Mattis şi alţi oficiali de rang înalt au discutat despre o posibilă lovitură militară cu Casa Albă. Însă după ce Trump a abordat chestiunea pe Twitter, ritmul planificărilor de la Pentagon s-a intensificat, notează Washington Post.

Ministrul apărării, Jim Mattis, alături de şeful statului major interarme, gen. Joseph F. Dunford Jr., în timpul unui briefing de la Pentagon din aprilie - AP (Washington Post)

Pe măsură ce s-au pregătit pentru lovitura militară, comandanţii americani au intensificat măsurile de securitate pentru trupele americane din Orientul Mijlociu, iar contingentul de circa 2.000 de militari din Siria a fost plasat în stare de alertă maximă.
Mattis a ezitat timp de mai multe zile să facă publică o concluzie definitivă că guvernul lui Assad era responsabil pentru atacul de la Douma, au spus oficiali sub acoperirea anonimatului, afirmând că nu i s-au prezentat suficiente dovezi. El şi-a menţinut această poziţie până joi.
Însă şeful său nu i-a împărtăşit reţinerea. Chiar înainte să fi fost pregătit un briefing de informare asupra incidentului, Trump a atribuit vina pentru incident pe Twitter în dimineaţa duminicii trecute. "Mulţi morţi, inclusiv femei şi copii, într-un atac CHIMIC iraţional în Siria. Preşedintele Putin, Rusia şi Iranul sunt responsabili pentru sprijinirea animalului Assad. Preţ mare de plătit", a postat Trump pe Twitter.