Comorile arheologice ale Irakului, vândute la preţ de chilipiruri

Forţele americane au invadat Irakul în urmă cu 15 ani, care s-au împlinit chiar săptămâna trecută, şi au lăsat în urmă un comerţ prosper cu artefacte furate. În haosul care a urmat după invazia americană în Irak, în jur de 15.000 de antichităţi au fost furate din Muzeul naţional din Irak, din care au fost recuperate numai circa 7.000. De asemenea, până la sfârşitul lui 2003, sute de situri arheologice, în special din sudul ţării, au fost jefuite de populaţia săracă şi numeroase artefacte au ajuns pe mâinile contrabandiştilor. De ani de zile aceste vestigii arheologice sunt vândute cu câteva sute de dolari pe site-urile de licitaţii, iar faptul că indivizii care le valorifică nu deţin certificate de provenienţă nu face decât să le scadă preţul.


Ea nu-şi poate aminti data exactă când a fost răpită. Însă era primăvară când mai mulţi bărbaţi au pătruns în locuinţa ei, spărgând mai întâi tăcerea, apoi piatra şi sticla. Cineva s-a grăbit spre ea cu mâinile întinse, a prins-o şi a tras-o. A fost scoasă afară şi apoi îndesată într-o maşină. După aceea un bărbat a cărat-o până la o fermă şi a îngropat-o. Au trecut luni de zile până când pământul aşezat peste ea a fost înlăturat. A fost din nou scoasă şi dusă într-o maşină. Era toamnă de această dată. Apoi a văzut pe geam Bagdadul şi, într-un final, casa ei: Muzeul naţional din Irak.

Doamna din Warka la Muzeul naţional din Irak - Ayman Al Amiri (Ruya Foundation)

Este povestea Doamnei din Warka, cunoscută şi sub numele de Mona Lisa din Mesopotamia. Un artefact sumerian nepreţuit care datează din jurul anului 3100 î. Hr. şi care este cea mai timpurie reprezentare cunoscută a unui chip uman. A fost furată din muzeul din Bagdad - împreună cu alte 15.000 de antichităţi - în haosul de după invazia americană din Irak. Nu mult timp după aceea un pont primit de la un informator irakian i-a făcut pe anchetatorii americani şi irakieni să descindă la o fermă din apropiere. Au găsit-o intactă pe Doamna din Warka. În septembrie 2003, ea a fost returnată muzeului, scrie The Atlantic într-un articol de pe 19 martie.

Obiecte mesopotamiene, vândute cu câteva sute de dolari pe site-urile de licitaţii

Alte antichităţi nu şi-au găsit drumul înapoi. La 15 ani după ce forţele americane l-au răsturnat pe Saddam Hussein - începând o perioadă de instabilitate care a inclus jefuirea muzeului după ce acestea au ignorat apelurile la protejarea clădirii - circa 7.000 de obiecte furate au fost returnate, dar 8.000 nu au fost încă găsite. Iar acestea sunt numai antichităţile furate din muzeu. După invazia americană, mii de alte artefacte au fost luate direct din siturile arheologice. În cele mai multe cazuri, nu se ştie unde se află acestea.
Experţii au observat însă o creştere uşoară în gradul de disponibilitate a unor vechi artefacte mesopotamiene la retailerii online după invazia Irakului din 2003. Acum oricine are o conexiune bună la internet şi nişte bani puşi deoparte poate cumpăra unul din aceste artefacte. Este foarte probabil ca măcar unele dintre comorile mesopotamiene apărute pe internet după 2003 să fie bunuri furate. Deşi o convenţie a UNESCO cere o certificare adecvată pentru obiectele dezgropate şi exportate după 1970, site-urile de licitaţie online nu le cer vânzătorilor astfel de certificate.

Pe website-ul Live Auctioneers, poate fi cumpărată o tăblie de piatră inscripţionată cu 50 de dolari, un sigiliu cilindric din lut cu 150 de dolari, un fragment de teracotă pe care este reprezentat un zeu care conduce un car de luptă cu 225 de dolari sau un idol feminin mare de teracotă cu 400 de dolari. Pe un alt site de licitaţii, o amuletă din piatră în formă de leu se vinde la ofertă cu 250 de dolari. Iar ideea nu este că toate aceste artefacte au fost furate după invazia americană din Irak, ci că este foarte uşor să cumperi online obiecte mesopotamiene. Este extrem de greu în prezent să stabileşti dacă provenienţa obiectului prezentată de vânzător este cea reală şi deci dacă acesta a fost procurat legal. Ambele site-uri, în condiţiile şi termenii de utilizare, le interzic utilizatorilor să posteze informaţii false, dar niciunul nu a răspuns solicitărilor The Atlantic de a clarifica cum este aplicată această politică. Termenii de utilizare ai Live Auctioneers interzic încălcarea legii, dar specifică faptul că site-ul "nu are control asupra calităţii, siguranţei sau legalităţii obiectelor prezentate" şi nu poate garanta "adevărul sau acurateţea informaţiilor listate". Trocadero notează, la rândul său, că "nu este în poziţia de a-şi asuma orice datorie sau responsabilitate de a interzice reproduceri sau deformarea adevărului".

Documentele de provenienţă fac diferenţa... de vreo mie de ori

"Este atât de uşor să falsifici provenienţa", a declarat Oya Topcuoglu, lector la Northwestern University care este specializată în arheologie mesopotamiană. "Poţi spune 'Bunicul meu a adus acest obiect când a vizitat Orientul Mijlocul în 1928 şi stă în pod la noi de atunci'. Sau 'asta face parte din colecţia unui domn elveţian introdusă în ţară în anii '50'. Nimeni nu va putea dovedi că lucrurile nu stau aşa şi nici nu va încerca", a mai spus ea.
În cadrul studiului său recent privind site-ul Live Auctioneers, Oya Topcuoglu a descoperit că majoritatea obiectelor listate pe site sunt vândute la Londra, care este de multă vreme un centru al comerţului cu artefacte mesopotamiene. Dar, spune ea, este greu să dovedeşti că vreunul dintre aceste obiecte a fost furat de la Muzeul naţional din Irak, în parte din cauză că multe dintre obiectele furate nu au fost încă inventariate.
"Niciunul dintre obiectele pe care le-am văzut pe Live Auctioneers - şi m-am uitat la aproximativ 2.000 sigilii scoase la vânzare de-a lungul a zece ani - nu are numărul de inventar al muzeului pe el. Dar, pe de altă parte, ceea ce pune vânzătorul pe site ca fotografie este limitat. Nu ai opţiunea de a-l întoarce şi de a te uita la el din orice unghi imaginabil", a spus cercetătoarea.

Artefacte istorice recuperate prezentate în 2008 - Wikipedia

Arheologul irakian Abdulameer Al-Hamdani afirmă că, deşi poţi găsi artefacte ce se vând cu 400 de dolari pe internet, antichităţile cu documentaţie adecvată de care are cunoştinţă se vând mai degrabă cu 400.000 de dolari. Asta nu înseamnă că obiectele mai ieftine sunt falsuri, notează The Atlantic. Dimpotrivă, în general ele sunt autentice. "Antichităţile irakiene sunt foarte ieftine pentru că oamenii vor să scape de ele. Poate din cauza faptului că nu dispun de documente pentru ele", adaugă el.
Majoritatea antichităţilor irakiene vândute online sunt de mici dimensiuni. Dintre obiectele mari furate din muzeu în 2003, majoritatea au fost returnate. Mulţi dintre irakienii care au furat aceste antichităţi şi-au dat seama că nu le pot vinde pentru că sunt prea uşor de recunoscut şi au profitat de amnistia oferită de muzeu pentru oricine returnează bunuri furate. Unele antichităţi emblematice au fost descoperite în urma unor raiduri sau recuperate la vamă în timp ce contrabandiştii încercau să le scoată din ţară.

În SUA s-au găsit multe obiecte furate, dar puţini vinovaţi

SUA au contribuit la recuperarea şi repatrierea unora dintre aceste antichităţi. O statuie din piatră a regelui sumerian Entemena din Lagash, care cântăreşte sute de kilograme şi căruia îi lipseşte capul, a fost furată din Bagdad la puţin timp după invazia americană. O operaţiune clandestină în care au fost implicaţi procurorii federali din New York a dus la recuperarea ei în 2006 şi la returnarea ei Irakului în 2010. Un alt caz notoriu este cel al unei statui din calcar - care constă de această dată doar din cap - a regelui asirian Sargon al II-lea. Artefactul a fost confiscat în New York în 2008 şi returnat Irakului în 2015.

O statuie a regelui Sargon al II-lea, expusă pentru public înainte de a fi returnată Irakului în 2015 - ICE

Deşi autorităţile din SUA au fost foarte active în repatrierea de artefacte - Immigration and Customs Enforcement (ICE), autoritatea vamală şi pentru imigraţie a returnat peste 1.200 de obiecte între 2008 şi 2015 - acestea au lăsat unele să le scape. "Merită observat că nu au existat audieri în congres sau investigaţii independente pentru identificarea părţilor responsabile pentru neglijenţa legată de dezastrul de la muzeu", scria Archeology Magazine în 2013. Mai mult, după cum relata Chicago Tribune în 2015, "membrii armatei americane, contractori şi alţii care au fost prinşi cu artefacte semnificative din punct de vedere cultural pe care le-au adus acasă după război în mare parte nu au fost acuzaţi". Nu se ştie câţi americani au adus acasă astfel obiecte ca suveniruri sau trofee de război, dar un expert a sugerat pentru Chicago Tribune că acele cazuri cunoscute - un contractor militar care a adus acasă obiecte placate cu aur din palatele lui Saddam, un angajat american care a trimis acasă pe mare un sigiliu irakian, un puşcaş marin care a cumpărat de pe stradă opt sigilii din piatră furate - sunt doar "vârful cel mai superficial al aisbergului".

Siturile arheologice, devastate după invazia americană

Invazia din Irak nu şi-a pus amprenta numai asupra antichităţilor mobile din această ţară. De asemenea, au fost distruse siturile arheologice de unde apar astfel de artefacte. "În principal site-urile din sud au fost afectate imediat după invazie", a spus Elizabeth Stone, un arheolog care a folosit imagini din satelit de înaltă rezoluţie pentru a compara siturile înainte şi după începerea războiului. Datele obţinute de ea au arătat o bruscă "devastare masivă". Din cele 1.457 de situri din sud examinate, 13% fuseseră deja jefuite înainte de invazia americană, iar proporţia a crescut la 41% până la sfârşitul anului 2003. Situri care conţineau relicve ale unor temple sau palate, precum Umma şi Umm Al-Aqarib, au fost scoase de sub supraveghere guvernamentală, "aşa că mulţi oameni s-au dus acolo şi au săpat gropi", a spus ea.
Al-Hamdani, membru al Consiliului de stat irakian pentru antichităţi şi moştenire culturală, lucra la muzeul din Nasariyah, din sudul ţării, când americani au invadat Irakul.
Într-o zi a venit la serviciu şi a constatat că puşcaşii marini preluaseră muzeul ca bază de operaţiuni. După mai multe zile tensionate, a reuşit să-i convingă să i se alăture în patrularea prin siturile arheologice din apropiere. Amploarea furturilor era incalculabilă.
"Nu ştim câte artefacte au fost furate de acolo - aceasta este povestea ascunsă", a declarat el pentru The Atlantic. "Eu personal am putut să recuperez aproape 30.000 de artefacte furate din mâinile celor care le-au furat sau ale contrabandiştilor între 2003 şi 2006", a adăugat el. El spune că a reuşit acest lucru colaborând mai întâi cu trupele americane apoi cu cele italiene, participând la misiuni de patrulare şi la raiduri. Dar dacă a reuşit să recupereze 30.000 de artefacte, câte alte mii i-au scăpat printre degete?

Situl arheologic de la Zabalam a fost şi el vizat de hoţii de artefacte - imagine aeriană suprinsă de carabinieri italieni şi publicată pe thelivingmoon.com

Furturile, a spus Al-Hamdani, au fost în mod clar grăbite de invazia americană. Războiul i-a forţat pe arheologi să-şi înceteze activitatea şi să lase în urmă sute de localnici săraci pe care îi instruiseră cum să caute vestigii. Disperaţi şi şomeri, aceşti oameni au început să-şi asigure un venit în singurul mod pe care îl cunoşteau - săpând şi vânzându-şi descoperirile. Între timp, jefuitorii au răspândit vorba că un edict religios, fatwa, a fost emis pentru a-i anunţa pe oameni că este permis să furi şi să vinzi antichităţi neislamice, în special dacă banii sunt folosiţi la finanţarea insurecţiei împotriva SUA. Aceasta a fost o minciună: niciun astfel de edict religios nu fusese emis. Pentru a combate acel fatwa fictiv, Al-Hamdani a trebuit să meargă la marele ayatollah Al-Sistani şi să-l convinge să scrie un edict real care să interzică furtul din siturile arheologice.

Cu baza militară în situl arheologic

Dincolo de furturi, unele dintre artefactele de patrimoniu care au rămas în ţară au fost grav avariate de invazia americană. Faimoasa Poartă Iştar babiloniană, construită în anul 575 î. Hr. la sud de Bagdad şi descoperită la începutul anilor 1900, reprezintă un exemplu dezolant în acest sens. În 2003, forţele americane au stabilit o bază militară chiar în situl arheologic.

Soldaţi în apropierea unei replici a Porţii Iştar în septembrie 2003 - AFP/Getty (The Atlantic)

Un studiu din 2004 al British Museum a documentat pagubele "extrem de nefericite" provocate în acest mod. În jur de 300.000 de metri pătraţi de teren au fost acoperiţi cu pietriş, ceea ce a contaminat situl. Mai multe figuri de dragon de pe Poarta Iştar au fost deteriorate. De asemenea, au fost săpate tranşee în vechi aşezări antice, distrugând fragmente de cărămidă care prezentau inscripţii cuneiforme. O zonă a fost demolată pentru a amenaja o pistă de aterizare pentru elicoptere, altele pentru a construi o parcare sau a instala toalete portabile.
"Este regretabil că o bază militară de o astfel de mărime a fost instalată într-unul dintre cele mai importante situri arheologice din lume. Este echivalent cu a stabili o bază militară în jurul Marii Piramide din Gizeh, în Egipt, sau la Stonehenge, în Marea Britanie", observă autorii studiului.
A afirma că acest lucru este "regretabil" este puţin spus pentru arheologul Abdulameer Al-Hamdani, care subliniază că, întrucât civilizaţia a apărut în Mesopotamia, moştenirea sa arheologică reprezintă nu numai originile irakienilor, ci ale tuturor oamenilor. A distruge acest lucru înseamnă "a jefui memoria umanităţii", a adăugat el. Totuşi el este optimist că ţara sa natală îşi va recupera în cele din urmă comorile furate. "Comunitatea internaţională vrea să ajute Irakul să-şi recupereze artefactele", a încredinţat el.
Însă Oya Topcuoglu, care a urmărit cum sunt vândute online cu câteva sute de dolari bucata vestigii irakiene în privinţa cărora are suspiciuni că au fost furate, nu este deloc optimistă. "Chiar nu cred că vom reuşi să le găsim", a spus ea.