Ce i-a scos pe iranieni în stradă?


Cele mai ample proteste din Iran după cele din 2009 s-au soldat cu peste 20 de morţi şi sute de arestări, restricţionarea accesului la social media şi convocarea unor contra-proteste de susţinere a guvernului. Elementul de noutate al proteste declanşate în ultimele zile ale anului trecut este că ele îl contestă inclusiv pe ayatollahul Ali Khamenei, gest de nemulţumire rarisim în Iran. Mai mult, protestele par să îi fi luat prin suprindere inclusiv pe cei care au ieşit în stradă în 2009, după un scrutin contestat pentru realegerea fostului preşedinte Mahmoud Ahmadinejad.

Am încercat să înţeleg ce se află în spatele protestelor citind multe puncte de vedere şi relatări din presa britanică şi americană, cele mai multe ale unor cetăţeni iranieni familiarizaţi cu problemele ţării, chiar dacă între timp nu mai locuiesc în Iran. Am urmat structura limpede, didactică, a articolului de pe 2 ianuarie din The Guardian al corespondentului din Iran, Saeed Kamali Dehghan, dar nu am ezitat să introduc noi întrebări sau completări când am întâlnit răspunsuri care mi s-au părut ofertante pe site-urile altor publicaţii.
Protestele iranienilor au început la Mashhad, pe 28 decembrie anul trecut - BBC

Cum au început protestele?

Un protest relativ mic a avut loc pe 28 decembrie, la Mashhad, cel de al doilea oraş din Iran, urmat de un val de proteste care au părut spontane şi care s-au extins în întreaga ţară. Oficiali apropiaţi de preşedintele moderat Hassan Rouhani i-au acuzat pe susţinătorii rivalului său, clericul conservator Ebrahim Raisi, care locuieşte în oraş, pentru declanşarea protestelor. Scandările iniţiale "Moarte lui Rouhani!" au făcut însă loc unor slogane mai dure, care vizează chiar fundaţiile Republicii Islamice, precum "Moarte dictatorului!", o referire la liderul suprem aliat cu Raisi, ayatollahul Ali Khamenei, scrie The Guardian.

Cine sunt protestatarii?

Protestele, mai puternice în provincie decât la Teheran, par să fie dominate de membri ai clasei muncitoare sub 25 de ani care au avut cel mai mult de suferit de pe urma dificultăţilor economiei Iranului. Potrivit datelor furnizate de CNN şi The Nation, şomajul în segmentul de vârstă 15-29 de ani este de peste 24% şi chiar mai mare în rândul tinerilor şi tinerelor din mediul urban. Ulterior, celor din clasa muncitoare li s-au alăturat studenţi şi membri ai clasei de mijloc, dar ei nu reprezintă elementul dominant.
Iranienii au fost dezamăgiţi de efectele asupra economiei ţării ale acordului nuclear din 2015 - AP (Washington Examiner)

Observatorii susţin că ridicarea parţială a sancţiunilor care a urmat după acordul nuclear din 2015 a Iranului cu Occidentul a atras beneficii economice inegale în ţară. "Averile celor din clasa mijlocie au câştigat câte ceva în urma acordului nuclear... Dimpotrivă, membrii clasei muncitoare au fost foarte vulnerabili", a declarat pentru The Guardian Esfandyar Batmanghelidj, fondatorul Forumului de afaceri Europa-Iran.
Potrivit CNN, este probabil ca protestatarii să fie oameni care în general stau departe de politica tradiţională. Sloganurile anti-regim care par puţin dispuse la compromis sugerează că ei ar putea fi oameni care în general nu votează, nu cred că sistemul poate fi reformat şi nu au crezut niciodată sau şi-au pierdut speranţa într-o schimbare graduală. Alţi protestatari ar fi din rândul celor care se simt marginalizaţi din cauza disperării provocate de situaţia lor economică şi de faptul că se simt umiliţi.

De ce acum?

Este întrebarea pe care şi-o pune The Nation, într-un articol din 4 ianuarie scris de Trita Parsi - preşedinta Consiliului Naţional Iran-SUA, argumentând că au existat decenii de nemulţumiri acumulare şi că trebuie căutate motivele pentru care acestea au dat în clocot acum şi nu în urmă cu un an. Potrivit sursei citate, răspunsul pare să rezide în faptul că mai mulţi factori au ajuns la un punct critic în ultimele săptămâni.
Imagine din timpul protestelor de la Teheran, de pe 30 decembrie anul trecut - Getty Images (New York Times)

Primul dintre ele este impactul economic al acordului nuclear, pentru care iranienii aveau mari speranţe. Pe hârtie, acordul nuclear a adus dividende economice. PIB-ul Iranului va creşte cu 3,8% în 2018, potrivit FMI. Dar creşterea este adusă de creşterea vânzărilor de petrol, care sporesc avuţia guvernului dar fac puţin pentru sectorul privat. Şi mai important, vânzările de petrol nu creează joburi, ceea ce reprezintă o problemă majoră întrucât şomajul în segmentul de vârstă 15-29 de ani este de peste 24%.
Joburile pot fi create de investiţii, iar Iranul ar avea nevoie de investiţii străine de circa 150 de miliarde de dolari pentru a satisface forţa sa de muncă în creştere. Aceste investiţii necesită finanţare din partea băncilor mari care, la rândul lor, vor garanţii că acordul nuclear va continua să fie valabil.
Iar aici intervine preşedintele american Donald Trump, cel care s-a grăbit să susţină public protestele din Iran. Băncile sunt sceptice în a finanţa investiţii în condiţiile în care acest proiecte ar intra sub incidenţa sancţiunilor dacă preşedintele SUA denunţă acordul. Nesfârşitele discuţii privind menţinerea sau nu a acordului au avut efectul de a crea nesiguranţă privind viitorul acordului şi de a descuraja investitorii să intre pe piaţa iraniană. Or absenţa investiţiilor a contribuit la creşterea şomajului şi în neîmplinirea aşteptărilor faţă de direcţia pe care o ia economia iraniană.
Principalul factor care a scos populaţia în stradă este însă bugetul propus de guvern pentru 2018. Potrivit informaţiilor despre buget ajunse în presă, guvernul propunea în decembrie scăderea subvenţiilor pentru produsele de bază, inclusiv alimente şi servicii pentru cei săraci, în timp ce preţurile la combustibil ar fi urmat să crească cu 50%. Însă în timp ce populaţia săracă ar fi urmat să se confrunte cu austeritatea, instituţiile religioase opace ale ţării controlate de elemente politice conservatoare, printre care şi Gardienii Revoluţiei, ar fi urmat să fie scutite de reduceri de cheltuieli.
Imagine din timpul protestului de la Teheran, de pe 30 decembrie 2017 - AP (Business Insider)

Ce vor protestatarii şi pe cine acuză?

Deşi este posibil ca protestele să fi început din cauza problemelor economice, ele au căpătat în curând o dimensiune politică, scrie The Guardian. Scandările i-au cerut lui Khamenei să se retragă şi au exprimat împotrivire faţă de politica regională a Iranului. "Lăsaţi în pace Siria, gândiţi-vă la noi!" sau "Îmi dau viaţa pentru Iran, nu pentru Gaza sau Liban", au scandat protestatarii. De asemenea, multe scandări exprimau spijinul pentru răposatul şah sau pentru moştenitorul său din exil, Reza Pahlavi.
Tonul scandărilor i-a tulburat pe mulţi reformişti, care sunt critici faţă de adepţii unei linii dure la vârful societăţii iraniene dar care nu militează pentru răsturnarea actualului regim.
Un alt factor care a contribuit la nemulţumire este că deşi Rouhani a fost reales în urma unei victorii covârşitoare anul trecut, cu aproape 25 de milioane de voturi, el a luat-o pe o cale conservatoare şi nu a reuşit să-şi respecte promisiunea de a schimba ţara.

Cât de prost stă economia?

Inflaţia este de 12% în Iran, în scădere faţă de cât era la începutul primului mandat al lui Rouhani în 2013 (40%), iar şomajul este mare. Şomajul în rândul tinerilor este de circa 40%, peste 3 milioane de iranieni nu au un loc de muncă iar preţurile pentru unele produse de bază, precum pui şi ouă, au crescut recent cu aproape 50%. Asta se întâmplă, potrivit The Economist Intelligence Unit, "în pofida promisiunii lui Hassan Rouhani că acordul nuclear din 2015 va contribui la crearea de locuri de muncă şi la ameliorarea condiţiilor de trai".
Protestele de la universitatea din Teheran din 30 decembrie anul trecut - AP (Business Insider)

Economiştii şi intelectualii iranieni avertizează de câţiva ani că ţara ar putea fi zguduită de o revoltă din cauza situaţiei economice precare, scrie scriitorul şi jurnalistul iranian Amir Ahmadi Arian într-un articol pentru New York Times de la 2 ianuarie.
Chiar şi figuri proeminente relativ apropiate de guvern au dat alarma. La începutul lui 2015, Mohsen Renani, profesor de economie la Universitatea din Isfahan, a scris o scrisoare deschisă Consiliului Gardienilor, cel mai înalt organism religios al ţării şi una dintre cele mai puternice instituţii, exprimându-şi îngrijorarea profundă faţă de inflaţia în creştere şi incompetenţa guvernului. Renani a prezis că dacă probleme precum şomajul în creştere nu vor fi rezolvate în termen de doi ani, Iranul se va confrunta cu tulburări.
Parviz Sedaghat, un alt economist politic proeminent, a publicat un articol chiar înainte să izbucnească protestele în care menţiona cum sistemul economic din Iran a produs cetăţeni de primă mână şi de mâna a doua şi avertiza că unele instituţii guvernamentale au deveni conglomerate economice mai puternice decât statul însuşi.

Cum sunt actualele proteste faţă de cele din 2009?

Protestele din aceste zile sunt cele mai mari din Iran după cele din 2009, când realegerea contestată a lui Mahmoud Ahmadinejad a dus la luni de proteste reprimate sângeros. Protestele sunt mai mari în provincie decât cele din 2009, de o amploare aproape neîntâlnită de la Revoluţia islamică din 1979, dar în Teheran sunt până acum mai mici decât cele ale clasei de mijloc din 2009.
În 2009, cele mai multe nemulţumiri au fost legate de fraudarea alegerilor - Boston.com

Potrivit lui Amir Ahmadi Arian, spre deosebire de 2009, când au dominat protestele, membrii casei de mijloc şi cei cu o educaţie înaltă au fost mai degrabă martori decât participanţi.
Majoritatea sloganelor din 2009 erau unele de sprijin faţă de liderii opoziţiei în arest la domiciliu, Mir Hossein Mousavi şi Mehdi Karroubi, dar în protestele recente numele lor rareori este auzit. La fel de rare sunt şi revendicările pentru drepturile femeilor sau ale minorităţilor religioase, eliberarea deţinuţilor politici sau împotriva fraudării alegerilor.
Într-una din puţinele înregistrări video în care protestatarii vorbesc cu presa, toţi menţionează şomajul, inflaţia şi furtul avuţiei naţionale, menţionează Amir Ahmadi Arian. O femeie îi cere preşedintelui Hassan Rouhani să trăiască o lună numai cu salariul ei de 300 de dolari, un veteran al războiului dintre Iran şi Irak spune că se află printre cei "uitaţi", în timp ce o femeie în vârstă se plânge că soţul ei de 75 de ani trebuie să muncească multe ore pe zi pentru ca familia să supravieţuiască.

Ce înseamnă protestele pentru reformiştii iranieni?

Reformiştii, reduşi la tăcere şi relativ marginalizaţi timp de peste un deceniu de adepţii unei linii austere, nu ştiu cum să reacţioneze la proteste. Majoritatea figurilor cele mai cunoscute din tabăra reformatoare au rămas mute, tulburate de apelurile la schimbarea regimului, în timp ce un număr de comentatori reformişti au cerut regimului să permită demonstraţiile paşnice, dar au exprimat preocupări că recentele proteste devin prea radicale. În mod ironic, regimul conducător are acum nevoie de ajutorul reformiştilor pentru a limita protestele tot mai ample, dar unii au fost marginalizaţi, iar alţii, în special cei mai tineri, au fost descurajaţi de lipsa reformei politice în timpul lui Rouhani.
Poliţia şi Gardienii Revoluţiei au intervenit în forţă după primele zile de demonstraţii - Reuters (Business Insider)

Cum au răspuns autorităţile?

În primele zile ale protestelor, autorităţile s-au ţinut deoparte şi s-au limitat în a da ultimatumuri dar, în condiţiile în care o intervenţie televizată a lui Rouhani nu a reuşit să calmeze protestatarii, forţele de securitate au reacţionat cu duritate. Potrivit Reuters, care citează oficiali iranieni, până acum 22 de oameni au murit în timpul protestelor şi peste 1.000 au fost arestaţi. După ce protestele s-au răspândit în 80 de oraşe şi localităţi rurale, localnicii susţin că au trebuit să dea înapoi, după ce guvernul a intensificat reprimarea trimiţând în stradă forţele Gardienilor Revoluţiei în mai multe provincii.
Sâmbătă seară pe reţelele sociale au fost postate imagini care atestă o prezenţă puternică a poliţiei în oraşe, printre care şi în Khorramabad, în sud-vestul Iranului, unde protestatarii au aruncat miercuri cu pietre în poliţia anti-revoltă.
Un purtător de cuvânt al poliţiei a declarat că majoritatea celor arestaţi au fost "păcăliţi" să se alăture protestelor şi au fost eliberaţi pe cauţiune, relatează agenţia de ştiri de stat IRNA, citată de Reuters. "Liderii protestelor sunt însă menţinuţi în arest", a adăugat el.
Vicepreşedintele Universităţii din Teheran, Majid Sarsangi, a declarat că instituţia a înfiinţat un comitet care să monitorizeze soarta studenţilor arestaţi în timpul revoltei.
Un membru al parlamentului a declarat că în jur de 90 de studenţi au fost arestaţi, dar nu se ştie ce s-a întâmplat cu zece dintre ei. "Se pare că numărul total al celor deţinuţi este de circa 90. Zece studenţi de la universităţi din Teheran şi din alte oraşe sunt într-o situaţie nesigură şi... nu se ştie încă ce forţe i-au reţinut", a declarat politicianul reformist Mahmoud Sadeghi pentru agenţia ILNA.
Iranul are mai multe organisme de securitate paralele, iar oamenii spun că arestările nu sunt anunţate imediat. Întregistrări video postate pe social media în ultimele zile arată rude ale celor arestaţi adunate în faţa închisorilor pentru a afla ce s-a întâmplat cu cei dispăruţi, mai scrie Reuters.
Nu se ştie până acum cine va reuşi să capitalizeze aceste proteste - Reuters (Business Insider)

Ce s-ar putea întâmpla în continuare?

Este prea curând să spui dacă protestele vor continua sau îşi vor pierde intensitatea în condiţiile în care autorităţile îşi vor continua acţiunile de reprimare, scrie corespondentul The Guardian. În 2009, luni de reprimare sângeroasă au reuşit în cele din urmă să-i reducă la tăcere pe protestatari. În condiţiile în care protestatarii nu au un lider, mulţi spun că le lipseşte strategia. Alţii spun că Rouhani ar putea să capitalizeze protestele şi să le ceară conservatorilor să relaxeze atmosfera politică. Pe de altă parte, reformatorii pesimişti cred că adepţii liniei dure au găsit acum un pretext pentru a-i submina pe Rouhani şi pe moderaţi, consolidându-şi puterea.
Cert este că între timp, mii de susţinători ai guvernului au ieşit în stradă duminică pentru a cincea zi consecutivă. Televiziunea de stat a difuzat imagini în direct de la mitinguri proguvernamentale din mai multe oraşe, printre care şi Shahr-e Kord, unde sute de oameni au ieşit în stradă cu umbrele, în condiţii de ninsoare puternică.
Proteste proguvernamentale la Teheran - AP (Business Insider)

"Moarte Americii!", "Moarte Israelului!", "Moarte Marii Britanii!", "Moarte revoltaţilor!", au scandat oamenii, potrivit Reuters. Sunt sloganuri care oglindesc fidel comunicatul de duminică, 6 ianuarie, al Gardienilor Revoluţiei, prin care organizaţia anunţă învingerea revoltei alimentate de duşmanii externi ai ţării.
"Poporul revoluţionar al Iranului, alături de mii de membri ai forţelor Basij (unul dintre cele cinci corpuri ale Gardienilor Revoluţiei), poliţie şi Ministerul Informaţiei au rupt lanţul revoltei creat de SUA, Marea Britanie, regimul sionist (Israel), Arabia Saudită, hiprocriţi (Mujahedini) şi monarhişti", se precizează în comunicatul postat de Gardienii Revoluţiei pe site-ul Sepahnews.
Parlamentul se reuneşte duminică cu uşile închise pentru a discuta despre proteste cu miniştrii de interne şi al informaţiilor, şeful poliţiei din Iran şi adjunctul comandantului Gardienilor Revoluţiei, informează televiziunea de stat.
Donald Trump nu este deloc popular în Iran, în pofida faptului că s-a grăbit să-şi anunţe sprijinul pentru protestatari - AP (Business Insider)

Se amestecă puterile străine?

Autorităţile iraniene s-au grăbit să acuze puterile străine de declanşarea protestelor, acuzând Arabia Saudită de implicare directă şi pretinzând că postările pe Twitter ale lui Donald Trump, care a salutat demonstraţiile, reprezintă o dovadă a implicării duşmanilor ţării. Există însă puţine dovezi până acum privind influenţarea protestelor din exterior, deşi Washingtonul şi Riadul au afirmat explicit că privesc favorabil o schimbare de regim şi că fac tot ce le stă în putinţă pentru a o încuraja, notează The Guardian. Grupuri din afara ţării, precum Organizaţia mujahedinii poporului din Iran, care nu este populară în ţară, şi monarhiştii, au profitat de moment şi au salutat protestele. Unul dintre cei mai deschişi parlamentari iranieni, Mahmoud Sadeghi, a declarat că a făcut apel la guvernanţi să nu lege protestele de puterile străine şi să amelioreze situaţia economică, să permită exprimarea unor opinii mai diverse la televiziunea de stat şi să ridice restricţiile.

Va supravieţui regimul?

Iranul a trecut prin multe convulsii, scrie Amir Ahmadi Arian în articolul pentru New York Times. Guvernul a perfecţionat arta supravieţuirii în mai multe crize. Este foarte posibil ca guvernul să supravieţuiască şi de această dată, dar ceva fundamental s-a schimbat. Sprijinul necondiţionat al populaţiei rurale pe care regimul se baza pentru a ţine sub control nemulţumirile elitelor metropolitane nu mai există. Acum toată lumea pare nefericită, conchide Amir Ahmadi Arian.
Hassan Rouhani, la tribuna ONU - Reuters (Business Insider)

"În 1979, iranienii au trecut printr-o revoluţie fără democraţie. Astăzi aspirăm la o democraţie fără revoluţie", a declarat Karim Sadjadpour, din cadrul Carnegie Endowment for International Peace, pentru CNN.
El afirmă că, în opinia sa, tânăra societate iraniană vrea o naţiune mai liberală, mai progresistă, dar că este improbabil să pună mâna pe arme. Iranienii s-au ridicat împotriva unui guvern despre care ştiu că este dispus să recurgă la forţă pentru a rămâne la putere.
"În pofida faptului că mulţi iranieni au scopuri revoluţionare, nu cred că sunt dispuşi să recurgă la mijloace revoluţionare în masă, în acelaşi mod în care au făcut-o, de exemplu, sirienii şi egiptenii sau alţii în ultimii cinci ani în Orientul Mijlociu", susţine Sadjadpour.
El afirmă însă că, chiar dacă protestele vor fi zdrobite - fapt pe care îl anticipează -, acesta nu va fi sfârşitul nemulţumirilor. "Resentimentul faţă de regim va rămâne şi va ieşi din nou la suprafaţă în viitor", estimează analistul.

Comentarii