Ghizii de călătorie şi promotorii turismului în Maroc nu vorbesc niciodată despre aşa ceva. Totuşi, turismul canabisului atrage în fiecare an în această ţară mii de vizitatori amatori de "kif". Într-o ţară în care vânzarea sau consumul de canabis este interzis prin lege, există regiuni în nordul Maroclului unde atât cultivarea, cât şi fumatul sunt acceptate cu toleranţă maximă.
"Climatul este foarte special aici. Nimic nu creşte în afară de kif", glumeşte Hassan, un bărbat întâlnit într-un hotel din regiunea Ketama, considerată "Mecca producţiei de haşiş".
"Este principala noastră bogăţie", explică Hassan, care poartă la mână un ceas de aur ostentativ şi care nu vrea să vorbească despre drumurile sale frecvente către Casablanca şi înapoi, scrie AFP într-un reportaj preluat de Challenges.fr.
"Calitatea haşişului şi amabilitatea locuitorilor..."
La o masă din barul hotelului, Beatrix, o nemţoaică de 57 de ani cu un look de bunică cool, rulează un joint la vedere. Aceasta spune că este "o obişnuită a acestor locuri" şi spune că s-a îndrăgostit de regiune pentru "calitatea haşişului său şi amabilitatea locuitorilor".
În Maroc, unde cultura canabisului asigura traiul de zi cu zi a circa 90.000 de gospodării în 2013, potrivit ultimelor cifre oficiale disponibile, vânzarea sau consumul acestui drog este interzis de lege.
Dar la Ketama, unde plantaţiile mari de kif îi întâmpină peste tot pe vizitatori, haşişul face parte din patrimoniul local şi consumul său este în mare parte tolerat.
O turistă germană într-o plantaţie de canabis din regiunea Ketama - AFP (Challenges) |
"Bombola Ganja"
Împreună cu câteva prietene, Beatrix a organizat la jumătatea lunii septembrie un "festival" la Ketama, "Bombola Ganja", care este de fapt o petrecere între prieteni fumători în faţa piscinei hotelului. Pe afişul difuzat pe pagina Facebook a evenimentului, plantele de canabis se pot vedea în spatele DJ-lor veniţi să mixeze "transa psihedelică". De asemenea, organizatorii au strecurat un mesaj care cere legalizarea canabisului în scopuri medicale.
De ce aleg turiştii Ketama? "Dificil de răspuns", spune cu prudenţă Abdelhamid, directorul hotelului. "Unii sunt atraşi de munţi, drumeţii, climă", afirmă el, fără a vorbi despre atracţia reprezentată de cultura locală de haşiş.
Câteva mii de turişti vin în fiecare an la Ketama, în primul rând din Europa, dar şi din marile oraşe marocane. Însă "regiunea nu este bine exploatată şi există probleme (...) drumurile sunt dezastruoase, iar apa lipseşte", îşi exprimă el regretul.
În timp, imaginea oraşului a avut de suferit. O destinaţie favorită a hipioţilor în anii 1960 şi 1970, oraşul a început să-şi capete treptat o reputaţie de "zonă a fărădelegii", iar unele ghiduri turistice le recomandau vizitatorilor chiar la finalul anilor '90 să scoată regiunea din programul lor.
"Turismul a cunoscut un recul net", a declarat Mohamed Aabbout, un localnic. El explică acest lucru prin "extinderea culturii kif-ului în alte oraşe din nordul Marocului".
"Aici poţi fuma unde vrei..."
La circa 100 km distanţă, oraşul Chefchaouen i-a răpit puţin câte puţin localităţii Ketama poziţia de destinaţie turistică favorită. Cu casele sale pitoreşti, cu reţeaua sa de străduţe şi aleile sale pavate, oraşul supranumit "Chaouen" este capitala unei alte regiuni renumite pentru producţia ei de kif.
Aici, micii traficanţi şi pretinşi ghizi îi acostează aproape pe toţi turiştii pentru a le propune haşiş sau o vizită în ferme pentru a-i întâlni pe cultivatorii de kif. Unele case de oaspeţi oferă şi ele acest "serviciu" pentru circa 50 de euro, evident, fără a-l menţiona în catalogul lor.
Pe terasa unei cafenele situate strategic, un bărbat se apropie de potenţialii cumpărători: "Asta e cea mai bună, frate!", spune Mohamed, care le arată noilor veniţi un mic bulgăre de haşiş.
Dar nu este interzis? "Aici poţi fuma unde vrei, dar nu în faţa comisariatului", a glumit el, sugerând apoi o deplasare "pe teren" pentru a vedea cum "se munceşte" kif-ul.
Deşi cultivarea canabisului este ilegală în Maroc, mii de fermieri din nordul ţării trăiesc din asta - AFP (Challenges) |
"Mexicană, afgană şi locală..."
Mohamed însoţeşte un grup de turişti la câţiva kilometri depărtare, într-un sat sărac unde câmpurile verzi se întind cât vezi cu ochii, relatează France Presse. "Aici ai planta mexicană, afgană sau beldia ("locală" în arabă)", povesteşte ghidul. Potrivit lui, majoritatea fermierilor importă seminţe care le permit să obţină cantităţi mai mari.
La câţiva metri mai încolo, câţiva tineri francezi străbat şi ei plantaţia împreună cu un "ghid", etapă prealabilă a unei "demonstraţii".
Cele două grupuri se întâlnesc în faţa unei ferme modeste unde un agricultor loveşte cu un pistil într-un mojar până se formează o pudră fină. Apoi intră în atelier şi se întoarce după câteva minute cu produsul finit. Femeile din sat asistă la scenă cu un aer amuzat, în timp ce găinile ciugulesc prin ţărână în jurul casei sărăcăcioase.
"Asta merge direct în La Cité. Direct la Saint-Ouen!" în regiunea pariziană, spune un trecător în sandale care poartă tricoul lui Paris-Saint-Germain, care tocmai a cumpărat canabis de 200 de euro.
Ca şi aceşti tineri, mulţi dintre cei care vin la Chaouen o fac pentru producţia sa de kif. Totuşi, în ultimii ani oraşul a reuşit să-şi lărgească paleta de vizitatori.
"În urmă cu 20 de ani, turiştii erau în primul rând tineri spanioli care veneau să fumeze. Acum vin şi nefumătorii pentru albastrul oraşului, foarte apreciat de turiştii chinezi", explică patronul unei agenţii de voiaj.
Comentarii
Trimiteți un comentariu