Bucuria care ucide. Sărbătorile cu arma în mână continuă să facă victime în Pakistan

În ziua în care Pakistanul a sărbătorit o victorie extraordinară la cricket împotriva Indiei, Noeen, un băieţel de 5 ani, a plătit cu viaţa tradiţia criminală care însoţeşte cu regularitate orice eveniment personal important sau festivitate în Pakistan: focurile de armă "de sărbătoare". Autorităţile din Pakistan estimează că sute de persoane au căzut victime acestui obicei în ultimele decenii, deşi nu există o statistică oficială.

De secole, în Pakistan victoriile sportive, nunţile şi sărbătorile religioase reprezintă o ocazie de a trage câteva gloanţe spre cer. Portul de armă este posibil, teoretic, numai cu licenţă, iar pentru deţinerea de arme automate sau de mare calibru sunt necesare permise speciale. Pe piaţa neagră din nord-vestul ţării frontaliere cu Afganistanul se găsesc însă arme de tot felul, iar crimele cu mână armată sunt foarte răspândite în marile oraşe, scrie France Presse într-un articol publicat de France Soir pe 15 septembrie.

Noeen, într-o fotografie din The Express Tribune

O bucurie transformată în lacrimi şi suferinţă

După marea victorie la cricket a Pakistanului asupra rivalei sale India în Trofeul Campionilor din luna iunie, cel puţin două persoane au fost ucise şi sute rănite de focurile de armă de sărbătoare în întreaga ţară.
La Nowshera, în provincia Khyber-Pakhtunkhwa apropiată de zonele tribale din nord-vestul ţării, Laeeq Shah se afla împreună cu fiul său Noeen în parcul unde localnicii sărbătoreau victoria, când băieţelul a fost lovit în cap de un glonţ rătăcit.
Spitalizat de urgenţă la Peshawar, băieţelul a petrecut aproape 60 de ore în comă înainte de muri din cauza rănii suferite. "Este atât de uşor să distrugi casa cuiva fără ca măcar să-ţi dai seama", a declarat tatăl îndoliat.

Laeeq Shah, tatăl lui Noeen (5minutes.lu - AFP)

"O cultură a kalaşnikovului"

Obsesia pentru arme este evidentă în special în nord-vestul tribal al Pakistanului, unde unele dintre acestea costă mai puţin decât telefoanele şi unde majoritatea bărbaţilor se deplasează înarmaţi. Carabinele, puştile şi pistoalele fac parte atât de mult din cotidian, că sunt considerate aproape accesorii, la fel ca bijuteriile, scrie France Presse.
Cultura deja bine ancorată a armelor s-a dezvoltat şi mai mult în Pakistan în anii 1980, după invazia sovietică a Afganistanului vecin, când americanii şi saudiţii au început să-i echipeze pe combatanţii mujahedini care se luptau cu trupele ruse peste graniţă.
Atunci a luat naştere "cultura kalaşnikovului", armele automate găsindu-se la discreţie în numeroase bazare care alimentau grupurile extremiste rămase active mult după plecarea trupelor sovietice.
În serile de meciuri sau în care au loc nunţi, kalaşnikoavele şi armele de asalt au început să înlocuiască vechile puşti cu încărcare manuală sau flintele.

Sute de morţi

Populaţia plăteşte un tribut greu acestei tradiţii. Chiar dacă nu există date precise privind numărul victimelor gloanţelor rătăcite, autorităţile estimează că mai multe sute de persoane au murit în astfel de circumstanţe în ultimele decenii.
După decesul fiului său, Laeeq Shah a decis să acţioneze. El a mers din moschee în moschee, cerându-le imamilor să predice împotriva acestei practici criminale.
"Odinioară, oamenii sărbătoreau anumite evenimente trăgând focuri de armă în aer aer pentru că aveam mari spaţii deschise în jurul nostru. Însă astăzi, fiecare glonte tras în aer pentru lovi pe cineva, nu avem nicio garanţie că va cădea într-un spaţiu nelocuit", a spus bărbatul.

Warisha şi Zofisha, surorile lui Noeen (AFP)

Autorităţile locale sunt conştiente de problemă. La Nowshera şi în alte districte, poliţia distribuie fluturaşe şi postere pentru sensibilizarea populaţiei şi susţine iniţiativele comunitare care se opun acestei practici. "Nu putem să punem capăt acestui flagel fără susţinerea populaţiei", a afirmat ofiţerul de poliţie Sajjad Khan.
Şeful poliţiei din Peshawar, Tahir Khan, le-a cerut localnicilor să plătească preţul muniţiei pe care intenţionau să o tragă în aer unor organizaţii caritabile. "Fiecare cartuş costă între 60 şi 70 de rupii (0,50 de euro). Aceşti bani ar putea fi cheltuiţi în beneficiul celor săraci", a spus Khan.

Armele de jucărie, foarte populare

Situaţia s-ar putea schimba, după ce noul prim-ministru Shahid Abbasi a promis o mai mare severitate faţă de proprietarii de arme automate. În prezent, trasul cu arma în aer este pasibil de o amendă de 1.000 de rupii (8 euro), potrivit unor responsabili locali, dar această amendă nu este aplicată decât foarte rar. Pentru a contracara această cultură, mai multe provincii pakistaneze încearcă să limiteze vânzarea de jucării care imită armele, deşi acestea se bucură de mare succes.
Principalul bazar din Peshawar este însă plin de replici de toate genurile, uneori foarte realiste.
"Guvernul a interzis vânzarea armelor de jucărie, susţine că reprezintă o influenţă proastă asupra copiilor, că ar fi mai bine să li se dea stilouri sau altceva", a recunoscut un comerciant, Sharif Khan. "Dar există puţine alternative, nu există altceva cu care să se joace", a mai spus el.

Shehzada Khurram, alături de tatăl său Imtiaz Javed (AFP)

"De ce sărbătoresc oamenii cu focuri de armă?"

În casa familiei Shah, răul deja s-a produs, scrie Teh Sun Daily din Myanmar. După moartea fiului său, Laeeq spune că familia a scos toate lucrurile care îi aparţineau lui Noeen - pantofi, haine şi rechizite şcolare - din casă, pentru că era prea dureros să i se amintească de pierderea suferită.
Bărbatul spune că soţia lui suferă încă de sindromul stresului post-traumatic, în timp ce fiica lui Warisha se chinuie să înţeleagă de ce sunt necesare armele pentru a sărbători evenimentele fericite.
"De ce sărbătoresc oamenii cu focuri de armă în aer? Dacă eşti fericit, atunci mulţumeşte-i lui Allah", a spus Warisha.
Moartea lui Noeen nu este însă decât una dintre tragediile produse în Pakistan de focurile de armă "de sărbătoare". Shehzada Khurram şi-a pierdut mama, Shabana Shaheen, în 2015, când femeia a căzut victimă unui glonţ rătăcit după ce susţinătorii unui candidat local au decis să-i sărbătorească victoria la Peshawar cu focuri de armă.
"Mama mea era un funcţionar public şi am făcut tot posibilul să obţinem să nu fie implicată în organizarea alegerilor, pentru că ne temeam că ar putea fi rănită în explozia unei bombe sau în violenţe, dar nu ne-am gândit că va fi ucisă de un glonţ rătăcit în timp ce se întorcea acasă", a declarat Shehzada Khurram pentru Current Affairs, potrivit unui clip postat pe canalul de YouTube al publicaţiei.

Bucuria stradală a pakistanezilor, în varianta cu smartphone-uri (Samaraa TV)

Nu focuri de armă, ci... muzică şi dans

Profesorul Jamil Chitrali, care conduce Institutul pentru studii privind pacea şi conflictele din cadrul Universităţii din Peshawar, susţine că oamenii din diferite regiuni au folosit diverse genuri de sunete pentru a mări impactul mesajului lor, scria The Express Tribune din Pakistan la 21 iunie, înainte ca micuţul Noeen să fi murit în spital.
"Cum, de exemplu, anumite triburi din Africa folosesc fluiere pentru a-şi transmite mesajul", afirmă el.
"În provincia Khyber-Pakhtunkhwa şi în regiunea tribală, armele sunt recunoscute ca un simbol al statutului din zilele colonialismului britanic, din cauza războaielor purtate în regiune de decenii", adaugă profesorul.
El crede că "pentru a renunţa la o cultură negativă, comunitatea are nevoie de o anumită alternativă care nu a fost furnizată oamenilor care trăiesc în nord-vestul Pakistanului sau în Belucistan".
Chitrali afirmă că în timp ce în provincia Khyber-Pakhtunkhwa armele sunt folosite pentru a sărbători evenimente precum nunta, logodna, naşterea unui copil, circumcizia sau câştigarea alegerilor, în provincii ca Punjab şi Sindh mijloacele de a celebra momentele fericite s-au transformat, cum s-a întâmplat în Lahore, unde iubitorii de cricket au sărbătorit victoria Pakistanului bătând în tobe şi dansând pe ritmul acestora.
"Pe de altă parte, oamenii, în special cei tineri, au fost forţaţi în mod deliberat să adopte cultura armelor în detrimentul culturii muzicii, care a fost mereu reprimată. Dansul şi muzica tradiţionale pashtun pot fi alternative mai bune la sunetul gloanţelor. În mod ironic, unele elemente se ridică mereu împotriva culturii muzicii în societatea noastră. Dacă ameninţarea culturii armelor nu este transformată, va opri progresul în societate", conchide profesorul profesorul Jamil Chitrali.